Editura Evenimentul si Capital

”Revoluția fiscală” sau Guvernarea lui Nitam-nisam. România lui Cristoiu

Autor: | | 8 Comentarii | 7787 Vizualizari

Un cititor care mă crede un fel de Leonardo da Vinci al postdecembrismului mă roagă să-l luminez în chestiunea Revoluției fiscale, cum li se zic, nu știu dacă elogios sau ironic, Modificărilor făcute la Codul Fiscal prin Ordonanță de Urgență.

El a urmărit cu atenție toate opiniile pro și contra și n-a înțeles nimic. Nici de ce ține Guvernul s-o facă prin Ordonanță de Urgență, știut fiind că prin Ordonanță de urgență au loc Lovituri de stat, nu însă și Revoluții, evenimente care presupun mai mult de cîteva minute, cît durează aprobarea unei OUG într-o ședință de Guvern, nici de ce se opun Opoziția, Sindicatele, ONGurile, toate, de la cele care apără imaginea pisicilor, dorind să fie scoasă dintre zicale, Mîța blîndă zgîrîie rău, pentru că afectează imaginea pisicii prin sugestia de viclenie, pînă la cele dedicate Codruței Kovesi, mai precis apărării șefei DNA de punerea la îndoială a fecioriei sale morale.

Sincer să fiu, nici eu n-am înțeles nimic din tot datul în clocot numit Revoluția fiscală. N-am înțeles, de exemplu, care-i afacerea dacă se mută contribuțiile de la angajator la angajat. Decizia a stîrnit un scandal uriaș. Nu-i exclus ca ea să ducă la prăbușirea PSD în sondaje.

Oricum, concretizarea ei va presupune, într-o țară neașezată precum România, o brambureală de proporții. Dar fie și o brambureală merită suportată dacă ea a fost provocată de o decizie temeinic argumentată. Imaginați-vă soțul venit acasă val vîrtej și zicînd soției, soacrei și celor doi copii: - Gata! Ne mutăm cu mobilă cu tot din trei camere într-una. Celelalte două rămîn goale. Evident, familia întreabă De ce? Soțul răspunde doar atît: E o Revoluție în amenajarea apartamentului.

Pentru a evidenția absurditatea crimelor și abuzurilor din timpul Marii Terori staliniste, istoricii obișnuiesc să citeze ultimele cuvinte ale lui Iakov Livșiț, vechi bolșevic, în așteptarea execuției prin împușcare din 30 ianuarie 1937: Za șto? ( De ce?) Întrebarea a rămas fără răspuns pînă azi. Păstrînd proporțiile, vom spune că întrebarea Za șto! ridicată de Revoluția fiscală riscă să rămînă fără răspuns mult timp de acum încolo, dacă nu chiar pentru totdeauna. Marți seara, intervenind telefonic la B1tv, am rugat-o pe Nadia Ciurlin să mă ajute să înțeleg. Ea spunea că e o șmecherie prin care dispar creșterile salariale. Nu-i exclus să fie așa, deși asta ar fi un fel de turnat apă întrun ciur. Dacă tot aveau de gînd să nu crească în realitate salariile, de ce leau mai crescut? A crede că poți trage pe sfoară omul cînd vine vorba de banii încasați înseamnă a nu înțelege nimic din dezastrul politicii lui Ceaușescu din ultimii ani de domnie. Nici un truc, nici o șmecherie politico-propagandistică nu poate contrazice adevărul realității. Dacă prin trecerea angaralelor de la angajator la angajat dispar în realitate creșterile salariale, e greu de crezut că omul, întors acasă cu banii obținuți înainte de creșterea salarială, nu va fi mai furios decît dacă nu i-ar fi crescut. E un adevăr de istorie că unui popor mai bine nu-i dai decît să-i ei după ce i-ai dat.

Eu însă, continuînd să nu pricep nimic din Revoluția fiscală sau mai precis să nu pricep nimic din rosturile dacă nu economice, apoi măcar politice ale Revoluției prin OUG, mă voi opri la ceea ce mă pricep. La politica PSD de după victoria în alegeri.

Pe 18 iunie 2017, cînd abia se mai liniștise tulburarea națională provocată de căderea Guvernului Grindeanu, am publicat sub titlul Suspendarea lui Traian Băsescu, Ordonanța 13, Criza politică din iunie 2017 - sub conducerea PSD, cînd ți-e lumea mai dragă, România o ia razna, o retrospectivă a crizelor politice provocate de PSD după parvenirea la Guvernare: Ordonanța 13, Căderea Guvernului Grindeanu.

Radiografia acestor uriașe crize politice, care, asemenea tuturor crizelor politice, au ținut în loc dezvoltarea politico-economică a țării, au făcut să se consume inutil energii însemnate, au abătut atenția de la probemele reale ale României, dovedea, în 18 iunie 2017, că e vorba de Crize artificiale, provocate de PSD, și nu de Crize legice, ivite din realități (cum ar fi catastrofele naturale, clătinările alianțelor, pericolele privind independența patriei, molimele). Atît Criza numită Ordonanța 13, cît și Criza numită Debarcarea propriului guvern de către majoritatea parlamentară, au fost provocate chiar de PSD.

După ce le-a provocat, tot PSD s-a zbătut să le rezolve. În ambele cazuri, Criza n-a fost un pas înainte, cum se poate întîmpla cu o tulburare. OUG a fost retrasă. Dacă tot s-a ivit tărăboi, măcar să fi mers pînă la capăt. Nu s-a mers, ceea ce ne sugerează c-a fost o măsură la plezneală, gen Să vedem dacă iese! Sorin Grindeanu a fost propus și votat ca șef la ANCOM de aceeași majoritate care l-a debarcat ca incompetent. Criza s-a încheiat iată prin revenirea la datele de dinainte de debarcare. Sorin Grindeanu n-a produs o ruptură în partid. Partidul n-a arătat că, o dată divorțul declarat, Sorin Grindeanu nu mai poate reveni în grații. La vremea respectivă subliniam, în cazul celor două crize, caracterul lor neașteptat. Nici Ordonanța, nici căderea Guvernului Grindeanu n-au fost prefațate de semne prevestitoare, de acumulări care să intre în atenția opiniei publice, de o pregătire psihologică.

Loading...
Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate