Editura Evenimentul si Capital

Revocarea lui Călin Popescu Tăriceanu - o Decizie pe care nici liderii PNL nu știu de ce au luat-o | ROMÂNIA LUI CRISTOIU

Ion Cristoiu
Autor: | | 20 Comentarii | 4861 Vizualizari

Dintr-o carte consacrată înainte de 1989 Zilei de 23 august 1944, de Corneliu Leu, sub titlul Romanul unei zile mari, nu rea, de altfel, ca întîiul roman document din postbelic, ţin minte şi acum primele pagini despre acea zi de la finele lui august, care se anunţa de dimineaţă drept una obişnuită. Pentru a adînci impresia asta, romancierul se scălda în amănuntele cotidiane ale unei zile bucureştene: timpul probabil, mercurialul, firmele deschise şi firmele închise.

Totul avea menirea în roman să ne convingă că nimic din atmosferă nu prevestea Lovitura de stat de la 23 august 1944, punct de deraiere de destin pentru o ţară şi pentru mulţi dintre oamenii ei.

Dacă aş fi un Corneliu Leu al zilei de marţi, 29 martie 2016, aş începe romanul meu cu descrierea zilei de 29 martie 2016 în splendida sa banalitate.

Pe lîngă vremea în încălzire uşoară şi ieşirea din baie a lui Dacian Cioloş prin Declaraţia sa, nesolicitată de nimeni, N-am fost, Nu sînt şi nu voi fi ofiţer acoperit,  ziua de 29 martie 2016 nu anunţa nici un eveniment mai aparte.

Prin urmare, pînă la prînz, am accesat din cînd în cînd site-urile de ştiri, întorcîndu-mă din anul 1975-1988 din Angola (studiez intervenţia cubaneză în Angola, una dintre marile enigme ale Secolului XX), pentru a mă amuza la umorul negru produs de realitate.

Un egiptean a deturnat un avion numai şi numai pentru a-i putea declara femeii iubite că e lîngă ea pînă la moarte.

Klaus Iohannis a amînat de sîmbătă pe marţi participarea la Bilanţul SRI pe motiv că el sărbătoreşte Paştele catolic (mă întreb dacă-l va sărbători şi pe cel ortodox).

Pe la 16, deschizînd radioul, înainte de a mă întoarce la Bibliotecă, am auzit ca ştire principală la jurnalul RRA, cea potrivit căreia PNL strînge semnături pentru revocarea lui Călin Popescu Tăriceanu din funcţia de preşedinte al Senatului.

Anunţul fusese făcut, îmi spune ştirea, de copreşedintele PNL, Alina Gorghiu, la o conferinţă de presă ţinută în după-amiaza zilei de marţi, 29 martie 2016.

Călin Popescu Tăriceanu e preşedinte al Senatului din 10 martie 2014.

De exact doi ani.

Ca şi în cazul lui 23 august 1944 din cartea lui Corneliu Leu, nu numai dimineaţa de 29 martie 2016, dar nici zilele, ba chiar săptămînile anterioare, nu anunţau această decizie luată brusc de PNL:

Strîngerea de semnături pentru debarcarea lui Călin Popescu Tăriceanu.

Experienţa de 40 de ani de ani de gazetărie, m-a pricopsit cu un nărav:

Cel de a atribui gesturilor făcute de liderii politici calcule de culise, obiective inteligente, chiar dacă ascunse marelui public.

E drept, de-a lungul timpului mi-am dat seama că acolo unde am căutat manevre inteligente nu era altceva decît prostie cu tichie, iar acolo unde am căutat temeiuri de înaltă politică nu era altceva decît rodul unei certe cu nevastă-sa a decidentului.

Pe drum spre BAR, unde mă grăbeam ca să accesez site-urile, să văd de ce acum şi de ce anume o Operaţiune atît de spectaculoasă precum revocarea lui C.P. Tăriceanu, mi-au trecut prin cap tot felul de motive:

Mai întîi conspiraţii:

C.P. Tăriceanu s-a uitat urît în ultimul timp la Servicii. Te pomeneşti că Alina Gorghiu îndeplineşte un ordin! A chemat-o vreun sergent major și ea, de teamă să nu piardă copilul, dacă sergentul striga la ea, a fost de acord să anunțe debarcarea fostului premier.

Codruţa Kovesi, zisă şi Lulutza (nu-mi permit să scriu cu ţ pur şi simplu cînd e vorba de o Reinvestită!) e ca şi numită pentru încă un mandat la DNA. Unchiului ei politic, Vasile Blaga, sigur acum că pînă la Apocalipsă nu va fi arestat de DNA, i-a venit chef de o preşedinţie a Senatului.

În fruntea UNPR a fost plantat un popic politic.

Alina Gorghiu e şi ea o popică.

Popic cu popică se adună după legea potrivit căreia prună cu prună, dacă nu fac țuică, de un magiun tot o pun.

Nici una dintre conspiraţii nu rezista minimei verificări critice.

Am trecut atunci la micile fapte de viaţă, care au drept urmări, în Istorie, Marile fapte.

Alina Gorghiu se dă în spectacol zilnic în postura de mămică.

Ştim deja cine va fi Naşul: Mircea Ionescu Quintus, această piramidă a României postdecembriste.

Ştim deja şi ce şcoală va urma fetiţa.

Ba chiar, la o adică, știm și cu cine se va mărita.  

Fericirile de mamă, mai ales la persoane care se împlinesc tîrziu ca femei, pot da naştere la gesturi cutezătoare.

Te pomeneşti că Alian Gorghiu a simţit zvîcnitul de telenovelă în pîntec?

Ajuns la Bibliotecă, m-am grăbit să văd motivele invocate de Alina Gorghiu pentru revocarea lui Călin Popescu Tăriceanu.

Surpriza surprizelor!

Nu există nici un motiv.

Glăsuiește Alina Gorghiu:

 „Este un demers pe care noi nu l-a ascuns niciodată, dat fiind faptul că preşedintele Senatului nu îndeplineşte nici pe departe standardele pe care un preşedinte al Senatului ar trebui să le îndeplinească, că este un om care nu ştie decît să vină public cu mesaje antijustiţie şi cu jigniri la adresa competitorilor politici, credem că este singură variantă decentă pentru instituţia Parlamentului dacă tot dorim recredibilizare, schimbarea imaginii. Este o variantă corectă de schimbare a actualului preşedinte al Senatului. Vom vedea cîte semnături vom reuşi să strîngem. (…) Liderul de grup a fost deja mandatat să strîngă semnăturile necesare”.

Pînă şi cursurile de alfabetizare politică spun că o asemenea decizie precum cea luată de PNL trebuie să aibă un motiv temeinic, arătat în anumite fapte şi declaraţii ale celui pe care vrei să-l revoci.

Ca, de exemplu, o boacănă comisă de Călin Popescu Tăriceanu, care a revoltat opinia publică.

În felul acesta, Operaţiunea declanşată de partid are sprijinul opinie publice.

Ea, Operațiunea, trece drept receptarea de către partid a voinței afirmate de opinia publică.

Din cîte se vede, acţiunea de revocare a C.P. Tăriceanu nu e justificată ca sancţionare pentru ceva comis în ultimul timp de preşedintele Senatului.

Chestia cu jignirile la adresa  competitorilor politici  e de tot hazul.

Nu numai,  pentru că  acesta nu poate fi un motiv nici măcar de încruntat la un politician român, dar  despre C. P. Tăriceanu se poate spune orice cu excepția faptului c-ar jigni pe cineva în public.

De ce acum şi de ce revocarea lui Călin Popescu Tăriceanu?

Dacă aş întreba-o pe Alina Gorghiu, nu mi-ar putea răspunde.

Nu  mi-ar putea răspunde nici ceilalți lideri PNL.

Pentru că, la fel ca Alina Gorghiu, nici ei nu știu de ce au luat acum decizia de revocare a lui Călin Popescu Tăriceanu.

Nu de alta, dar nici ea nu ştie.




Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate