Raphael Fellmer este din Germania, are 31 de ani și trăiește împreună cu familia sa fără niciun ban încă din 2010

Potrivit presei germane, „sistemul pe care l-a pus la punct este unul de succes și a pornit de la un ideal neumbrit de rate și alte cheltuieli”. Chiar dacă unii spun că e nebun, mai ales că și-a pus și soția și copiii să trăiască astfel, Raphael asigură pe toată lumea că nu putea fi mai fericit: „Inițial am vrut să fac un experiment, însă când am văzut că lucrurile funcționează, am realizat din asta un mod de viață”.

Modelul din natură

„Totul a început atunci când, împreună cu doi prieteni, am pus la cale o călătorie cu autostopul din Olanda până în Mexic pentru a demonstra că este posibil să călătorești fără bani. Experimentul a funcționat: în 11 luni am reușit să ajungem la destinație cu un velier. Dar experiența aceea m-a învățat că relațiile dintre oameni sunt ceva pur și sunt mult mai naturale dacă nu sunt bani la mijloc”, povestește Raphael.

Odată ajuns în Mexic, Raphael și-a dat seama că putea să facă bani foarte ușor dacă se dedica acestui scop.

În 2012, Raphael a pus bazele foodsharing.de, o platformă care se ocupă cu colectarea unei părți din cele 11 milioane de tone de alimente comestibile încă, dar care erau indisponibilizate anual în Germania.

„Pentru a trăi fără bani, este fundamental să oferi ceea ce ai fără să aștepți ceva în schimb. Viziunea mea despre o lume fără bani nu are la bază ideea de troc, ci modelul din natură. Spre exemplu, în natură, un copac nu încheie un contract cu pământul pentru ca primul să-și lase frunzele să cadă și să devină îngrășământ. Totul curge”, își prezintă concepția tânărul care în ultimii cinci ani a reușit să trăiască și, mai important, să crească doi copii fără să cheltuie vreun cent.

Relativ simplu

Rețeta de a trăi fără bani a lui Raphael Fellmer este relativ simplă. A început prin a se hrăni și a se îmbrăca doar cu ceea ce rămânea de la alții, iar pentru a beneficia de serviciile de care avea nevoie a implementat un sistem tip „barter”, prestând, la rândul său, servicii. Soția lui obișnuia să aloce lunar în jur de 200 de euro, proveniți din economii și din alocația primului copil, pentru a plăti pentru transport, asigurare medicală și mâncare pentru micuța lor. În rest, soții Fellmer au trăit, practic, fără bani. Și lucrurile nu s-au schimbat nici după ce le-a venit pe lume al doilea copil.

Au locuit la început în clădirea unei asociații nonprofit din Berlin, numită Peace House, și „plăteau” chiria prin diferite reparații pe care Raphael le făcea de câte ori era nevoie de el. Pentru mâncare, Fellmer făcea turul magazinelor alimentare, unde primea marfa care se apropia de ieșirea din garanție sau care depășise deja termenul. La capitolul îmbrăcăminte, Raphael și soția sa s-au descurcat din ceea ce primesc de la alții, iar serviciile medicale le plătesc oferind în schimb alte servicii, precum tâmplărie, reparații de orice fel sau curățenie.

Pe măsură ce lumea afla povestea sa, Raphael Fellmer a început să fie invitat la diferite seminarii pentru a vorbi despre cum reușește să trăiască fără bani. Dar niciodată nu a acceptat să fie plătit.