Editura Evenimentul si Capital

REPORTAJ EVZ. Oltenii de la Notre-Dame. La pas prin Parisul de la firul prazului | GALERIE FOTO

14-06/paris_1-465x390
Autor: | | 9 Comentarii | 2233 Vizualizari

În Parisul din Olt nu se vorbește pe nas, ci cu perfectul simplu, și nu se mănâncă croissante la micul-dejun. Parizienii au și ei propria baghetă franțuzească: pâinea în țest, oltenească get-beget. Țăranii au botezat râul care traversează satul Sena, iar biserica – Notre-Dame. Ca să fie tacâmul complet, primarul vrea să ridice un Turn Eiffel la intrare.

Dacă Bucureștiul este doar simbolic Micul Paris, în România, există un colț uitat de lume care plagiază capitala Franței. În Parisul din Olt, un cătun aflat cam la jumătatea distanței dintre Pitești și Slatina, nu se ajunge cu avionul, ci pe un pod îngust peste pârâul Vedea, „Sena”, cum le place oltenilor să-i spună. Dar Parisul franțuzesc și cel oltenesc nu par să mai aibă altceva în comun în afară de nume.

Nu există niciun indicator sub care să te pozezi cu „minunea”, dar știi că ai intrat în Orașul Luminilor când simți că trebuie să închizi geamurile de la mașină ca să nu ratezi „obiectivele” de atâta pulbere. Parisul oltenesc nu a văzut niciodată asfaltul, nu are canalizare și nici gaze, iar parizienii autohtoni nu sunt deloc boemi: se încălzesc cu lemne, se spală la lighean și asudă la câmp de dimineața până seara. Nu au nici școală proprie și nici dispensar, dar compensează printr-un bistro-butic și o biserică monument istoric, botezată Catedrala Notre-Dame. Țăranii din Paris nu știu boabă de franceză și, în loc de turiști, sunt călcați de jurnaliști în căutare de senzațional.

Reclamă la mașină franțuzească

În timp ce capitala Franței e populată de 12 milioane de locuitori, în cătunul vedetă trăiesc vreo 70-80 de suflete. Parisul adevărat se lăfăie într-un buget de peste 600 de miliarde de euro, în timp ce toată comuna Optași, din care e  parte și Parisul, abia adună 4 miliarde... de lei vechi! E și o parte bună: în Parisul nostru nu vezi picior de cerșetor și orice român își permite o vacanță aici.

De unde până unde a devenit satul oltenesc vedetă nu se știe exact, dar prin zonă circulă câteva legende, transmise prin viu grai. „Se zice că acum o sută de ani, se pierde în negura vremurilor, au poposit pe locul actualului cătun niște negustori din Franța. Și-au făcut acolo o tabără și, văzând râul și biserica, au zis: <>”, deapănă povești viceprimarul comunei Optași-Măgura, Alexandru Viorel. Potrivit altei variante, demult, ar fi fost un perceptor care încasa taxele localnicilor și, văzând mulți câini prin sat, l-a botezat Paris.

Criza a stricat Turnul „Aifel”

„Nu sunteți nici primii, nici ultimii care ne vizitați”, e mândru vicele. „Au fost și de pe la tabloide, de la televiziuni locale, TVR 3, ba chiar și cei de la Peugeot au filmat aici un videoclip de prezentare al unui nou model, 407 parcă. L-au pozat lângă case... Au zis că lansarea noului model Peugeot s-a făcut la Paris”, se ia în serios edilul-adjunct, care monitorizează tot ce mișcă în fața primăriei pe camera de luat vederi din birou. O masă cu patru scaune, acoperită cu mușama din draperie, o sobă de teracotă, o imprimantă, o hartă agățată de perete și câteva muște care mai tulbură din când în când liniștea sunt singurele elemente de decor.

Primul-gospodar al Parisului avea planuri mari, dar criza i-a dat investiția peste cap. Strategia turistică includea inclusiv o replică a faimosului Turn Eiffel, simbolul adevăratului Oraș al Îndrăgostiților. „Voiam prin 2006-2007, să facem o replică a Turnului Aifel (pronunțat englezește), dar s-a suprapus cu criza... Am văzut o scenă a celor de la Doina Oltului, din aluminiu, și vrem să vorbim cu cei de la utilaje alimentare să ne facă și nouă o replică...”

Kilometrul zero al distracției

Parisul oltenilor nu abundă în obiective turistice. Doar o biserică monument istoric și, în imediata apropiere, un magazin de tip „2 în 1” – și butic, de ude poți cumpăra pâine și un singur fel de țigări, și bar, unde poți da pe gât o tărie ieftină.

La ora 2 după-amiaza, în plină caniculă, nu e nici țipenie de parizian la birt. E ora siestei după programul la câmp, ne lămurește patroana. „Vânzarea merge prost, dau cam 20 de pâini și 10 beri pe zi. Dar nu pe caiet”, ține la etichetă Elena Diaconesu, 35 de ani, pariziancă prin alianță. „Sunt din Mioveni de loc, dar în 2009 m-am măritat aici”. Ziua nu ține magazinul deschis – cine vrea ceva îi bate în poartă. „E liniște, n-am avut nicio spargere”. Nu ratează ocazia să facă puțină reclamă locului. „Mai poftiți pe la noi pe la Paris, că e mai aproape de celălalt”.

Poveștile celei mai vechi parizience: „Dacă muncești, te ții bine!”

Cu toată denumirea pompoasă, Parisul oltenesc e un sat de câmpie ca oricare altul, închegat în jurul unui drum lung de pâmânt, cu case sărăcăcioase. Cum intri pe „Champs Elysees”, unde nu e tocmai indicat să te plimbi în sandale, undeva pe dreapta, stă doamna Maria, veterana satului. Are 92 de ani și e născută și crescută în Paris. „1923, luna mai, ziua 13”, e precisă parizianca. „M-am născut când se coc cireșele. Mi-am găsit ginerele peste drum, n-a fost nevoie să mă duc în altă comună”, nu-i tace gura oltencei.

Balada Miorița, în loc de „bonjour”

Pagina 1 din 2


Tag-uri: reportaj, olt, olteni, paris

Alte articole din categoria: EVZ Special

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate