Editura Evenimentul si Capital

REVOLUȚIA MEA. ”Eu, soldat în rezervă, Mihnea-Petru Pârvu, am încărcat, într-o dubă, morții de la Dalles”. Fiecare răcan a primit 280 de cartușe „miezoțel”. De cealaltă parte a baricadei de la Inter | REPORTAJ CU ARMA ÎN MÂNĂ

Mihnea Petru Pârvu, în timpul stagiului militar şi blindatele care treceau prin mulţime în Piaţa Universitaţii.
Autor: | | 77 Comentarii | 27614 Vizualizari


Vezi galeria foto:

Cei care au fost la Inter, pe 22, sunt revoluționari. Cu drepturi și patalama. Dar numai cei dinspre Piața Universității. Tinerii în uniformă, afl ați de cealaltă parte a baricadei, au rămas anonimi. Am fost unul dintre ei. Eram sub arme de nici trei luni.

 Eu, soldat în rezervă, Mihnea-Petru Pârvu, am încărcat, într-o dubă, morții de la Dalles. Apoi, am întors armele. Am fost în Piața Universității în 21 decembrie ‘89. Am stat acolo fix o lună, participând cu degetul pe trăgaciul AKMului la evenimentele din jurul clădirii. Aveam 20 de ani și eram sub arme. La fel ca mine au mai fost sute de tineri. Am fost de ambele părți ale baricadei.

Kalashnikov-ul meu cu pat rabatabil a tras sute de cartușe în stafiile teroriștilor. Un motan mare și gras mi-a fost singura victimă. Regret și astăzi că i-am fost călău.

Numai că, de cealaltă parte a baricadei. Cu trei dintre camarazi cu care eram atunci în Armată am încărcat, într-o dubă, 13 oameni care au murit, la asfințit, lângă Sala Dalles. Am stat față în față cu revoluționarii de la Inter.

M-au lovit în picior cu o piuliță și am șchiopătat o lună. Eram doar un recrut încorporat în Armată pe 27 septembrie 1989. Pe 22, am fost dizlocat la Radio. Deja întorseserăm armele.

Primul contact cu Revoluția l-am avut la ieșirea din fosta cârciumă Cireșica, de vizavi de Liceul Lazăr.

Duminică, 17 decembrie ‘89, la zece seara. Eram în învoire, îmbrăcat civil, ieșisem cu iubita mea, de pe atunci, la o sticlă de vin. Îmi aduc aminte că singurul fel de mâncare era ostropelul de pui cu garnitură de cartofi natur și creveți vietnamezi. Mâncare bună, după luni de varză, fasole, macaroane cu bulion și mâncărică de soia.

Un plutonier de Miliție m-a abordat scurt: „Carnetu’ de serviciu și biletu’ de voie!“.

Eram tuns chilug și aveam moaca tipică de răcan în învoire. Milițianul mă verifică scurt și latră: „Urgent, te prezinți la unitate!”. M-a durut în cot, aveam liber până luni, la cinci dimineața.

 

 

Cu arma sub pernă

Dis-de-dimineață, m-am întors în cazarma de pe Antiaeriană, în Ghencea. „Batalionul 98 infanterie – Pază Obiective Speciale”, sau U.M. 01908. Practic un batalion de instrucție unde răcanii erau instruiți pentru serviciul de gardă pe obiective strategice ca: aeroporturi, poduri și tunele. La poartă, iureș ca la balamuc.

Ordine, zbierete, alergătură. Sus, în dormitorul companiei dau de Make, Mihai Vochin, leat cu mine, din Alexandria.

Bă, vezi că ai arma pe pat. Umfl- o și la apel, că ne-au omorât ăștia toată noaptea!”, turuie Make. Bizar. La carte scria că arma se ridică numai personal.

Ne-au numărat gradații de cinci ori, plus un apel nominal. Apoi, o zi de instrucție obișnuită, pe tancodromul din spatele Regimentului de infanterie mecanizat U.M. 01210. La stingere, am primit ordin să dormim cu armele sub pernă. Până pe 23 ianuarie ’90 nu m-am mai despărțit, nici la budă, de pistolul meu mitralieră.

 

Cucuiul Revoluției mele

48 de ore, ofițerii și subofițerii au dormit la unitate și s-au sistat vizitele, lucru nemaiîntâlnit până atunci. Nici scrisori sau telegrame n-am mai primit și nici n-am avut voie să dăm. De telefon nici nu putea fi vorba!

Pe 20, după apelul de seară, politrucul unității a luat la rând cele șase companii ale batalionului și ne-a turnat o poveste cu unguri, țigani, fasciști care vor să arunce țara în haos. A doua zi, bucurie mare! N-am mai ieșit la instrucție, unde ne hăituiau gradații ca pe hoții de cai. Ne-au aliniat pe băncuțele din dormitor, în fața televizorului din companie, să-l vedem pe Ceaușescu, la miting. Moțăiam, că ne ținuseră treji până spre dimineață.

 


CAMPANIE EVZ: 25 de ani de la evenimentele din decembrie '89. Lumini si umbre:

25DE ANI DE LA EVENIMENTELE DIN DECEMBRIE 1989. Preot luptător în Revoluție: „Am simțit că e momentul să îmi iau o picătură de libertate”

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Politica

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate