Editura Evenimentul si Capital

Recurs în anulare la condamnarea lui Isus. Gândul lui Cristoiu

Autor: | | 6 Comentarii | 7056 Vizualizari

Profit de faptul că la ora cînd redactez această ediție din cristoiublog.ro e Vinerea Mare, în amintirea de mii de ani a arestării, condamnării și executării lui Isus, pentru a reproduce un eseu mai vechi al meu, iscat de lectura unei cărți mai mult decît interesante: „Arestarea, procesul şi moartea lui Iisus Christos” de Haim Cohn, la vremea scrierii cărții Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție a statului Israel.

Absolvirea Sanhedrinului

Potrivit prefeţei semnate de Teşu Solomovici la volumul lui Haim Cohn, Arestarea, procesul şi moartea lui Iisus Christos, „acesta este a 60.001 carte care s-a scris, numai în ultimele două secole, despre viaţa şi moartea lui Iisus Christos”. Istoria volumului? Palpitantă:

„Cartea s-a născut în urma unui demers neobişnuit: imediat după înfiinţarea statului Israel, un grup de preoţi creştini s-a adresat înaltei Curţi de Casaţie a Israelului, cerând rejudecarea procesului lui Iisus din Nazaret şi reabilitarea «Fiului lui Dumnezeu». În felul acesta – scriau preoţii – va fi îndreptată grava eroare judiciară comisă de Sanhedrinul evreiesc din urmă cu aproape 2000 de ani. Curioasa cerere a ajuns pe mâna judecătorului Haim Cohn, preşedintele înaltei Curţi de Casaţie a Statului Israel, urmaşul unei ilustre familii de rabini. El a studiat «cazul» de vreo douăzeci de ani şi «verdictul» dat a făcut «senzaţie»”.

De ce a produs vâlvă verdictul? Pentru că el absolvă Sanhedrinul şi, prin asta, pe evrei, de arestarea, condamnarea şi executarea lui Isus. Povara responsabilităţii e aruncată pe umerii romanilor, ai lui Pilat din Pont îndeosebi. Valurile publicistice provocate de carte sunt explicabile. Timp de secole, crima, cea mai mare crimă din istoria omenirii, a fost pusă pe seama evreilor. Sub puterea acestei ipoteze, urmaşii lui Israel au fost ţinta unor antipatii atingând, în dese rânduri, pogromurile. Haim Cohn porneşte împotriva ei un atac la baionetă. Tranşeele din care sare autorul cărţii Arestarea, procesul şi moartea lui Iisus Christos sunt un adevăr istoric devenit axiomă. Evangheliile, textele pe care se sprijină teza vinovăţiei evreieşti, au fost scrise cu mult după tragica întâmplare. Ele sunt îndoielnice din punct de vedere documentar nu numai prin distanţa în timp, dar şi prin obiectivul asumat. Sunt lucrări pe care le-am putea suspecta, plecând de la experienţa propagandei comuniste, de rescriere a trecutului în interesul prezentului:

„S-a spus deja, de către specialişti în teologie şi în istorie, că autorii Evangheliilor n-au fost cronicari şi reporteri, ci predicatori şi misionari: ţelul lor n-a fost să evoce faptele istorice aşa cum s-au petrecut, ci să propovăduiască creştinismul, să-l proslăvească şi să-l glorifice. «Evangheliile n-au fost scrise pentru îndrumarea istoricilor. Misiunea pe care şi-au asumat-o autorii lor era religioasă, nu istorică. Aşternând în scris afacerea procesului lui Iisus, ei n-au intenţionat să furnizeze material istoric, ci să propovăduiască un mesaj religios» (Winter). Atât forma, căt şi conţinutul scrierilor lor erau condiţionate de necesităţile speciale ale răspăndirii religiei creştine în epoca lor, în sensul de a o impune în rândurile comunităţii, atrăgînd noi suflete, precum şi în sensul (esenţial din punctul nostru de vedere) de a salva onoarea şi prestigiul acestei religii, de a o înălţa în ochii stăpânilor romani. În timpul redactării Evangheliilor, comunitatea creştină din Imperiul roman era mică, sărmană şi prigonită. În interiorul ei, era nevoie să se sublinieze sfinţenia lui Iisus, faptul că nu se făcuse vinovat de nici o crimă şi de nici un păcat, grandoarea cu care înfruntase suferinţa şi torturile; în exterior, era necesar să se insiste asupra faptului că nu mâna romanilor îi luase viaţa, că nu împotriva romanilor se ridicase Iisus în învăţătura şi în faptele sale, că nici un reprezentant al Romei n-ar fi avut, conform funcţiei sale şi a legii romane, vreun motiv să-l aresteze, să-l judece şi să-l răstignească. Însăşi sublinierea urii evreilor împotriva lui Iisus şi a marelui interes pe care l-au avut, chipurile, în îndepărtarea şi în moartea lui, avea menirea să ridice prestigiul creştinilor în ochii romanilor. Pe de altă parte, orice expresie, orice relatare din care s-ar fi putut desprinde o critică sau o ranchiună împotriva romanilor n-ar fi făcut decât să toarne gaz peste focul persecuţiilor la care erau supuşi creştinii”. Un moment sfânt la tribunal

Îndoiala faţă de caracterul documentar al Evangheliilor nu e o noutate. Ea pâlpâie, de exemplu, chiar în romanul lui Bulgakov, Maestrul şi Margareta. Pe parcursul dialogului dintre Isus Cristos şi Pilat din Pont, Mântuitorul îi declară Procuratorului că Levi Matei, cel ce umblă după el şi îl transcrie, greşeşte grav:

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate

X