Luni, 13 noiembrie 2017, după convocarea la DNA, prefațată de presa noastră cu trîmbițe mai dihai decît cele folosite la anunțarea tăierii capului pe butuc, la Instanbul, domnitorului ghiaur, s-a dat publicității deschiderea unui dosar penal lui Liviu Dragnea acuzat de o infracțiune de corupție petrecută în 2002, cu 15 ani în urmă, de pe vremea cînd era bunica fată și Codruța Kovesi, fetița dulce a tătucului procuror comunist.

Deschiderea unui dosar pentru o infracțiune petrecută în antichitatea post decembrismului e deja un tic al DNA. 

Așa cum am mai scris, unul dintre instrumentele prin care Binomul SRI-DNA și-a impus dictatura pe șest a fost și practica ținerii dosarelor în sertare, la dospit. Practic, cred că puțini sînt politicienii români, dintre cei pe care nici măcar n-au fost nici măcar concepuți, cărora să nu li se fi pus în sertare documente pe cale de a primi doar o copertă pentru a deveni dosar penal. Cînd interesele politico-mafiote ale Binomului o cer, filele devin dosar și politicianul sau jurnalistul devine pe loc penal. 

Vestea punerii sub acuzare a lui Liviu Dragnea de către DNA nu m-a luat prin surprindere. Ba chiar, sincer să fiu, mi-a stîrnit o oarecare jubilație: Cea a unuia care vede cum i se îndeplinesc profețiile. a puțin timp după propulsarea lui Mihai Tudose în fruntea Guvernului, mi-am spus că pentru Liviu Dragnea Ceasul a început să ticăie. Nu trebuia cine știe ce agerime a minții, pentru a-ți da seama că Răsturnarea Guvernului Sorin Grindeanu fusese marea, uriașa capcană întinsă lui Liviu Dragnea. Decizia de înlăturare a lui Sorin Grindeanu a stupefiat prin caracteru-i neașteptat. Experiența îmi spunea că atît Liviu Dragnea, cît și Sorin Grindeanu au fost manipulați cu abilitate de Statul paralel prin oameni infiltrați în anturaj. În cazul lui Liviu Dragnea n-a fost prea greu. Orice sergent major din Servicii îi știa, în cadrul profilului, principala slăbiciune: Suspiciunea paranoică. 

Era de-ajuns să i se sufle în ureche că Sorin Grindeanu îl lucrează, că vrea să pună mîna pe putere și în PSD, pentru ca Liviu Dragnea să cadă în capcana mortală care a fost Răsturnarea de către PSD a propriului Guvern.

Odată cu această cădere în capcană, era limpede că Liviu Dragnea intra în faza Ticăitului de Ceas. Pe de o parte, i se putea impune de către Klaus Iohannis drept premier un copil alintat al Serviciilor. Pe de alta, el nu-și mai putea permite răsturnarea premierului impus de Klaus Iohannis. 

Capcana s-a văzut în clipa în care, potrivit Planului, Mihai Tudose s-a trezit TeFeL-ist. Sub pretextul că penalele îi dau bătăi de cap în Guvern, premierul a bătut din picior pentru o remaniere. Altfel demisiona. Dacă ar fi fost vorba de primul premier PSD-ist, Liviu Dragnea i-ar fi zis: 

Foarte bine, demisionează! Acum însă, odată căzut în capcană, n-a mai putut face nimic. S-a supus șantajului. Firește, cu un pic de nebunie, necesară oricărui mare bărbat de stat, Liviu Dragnea putea juca la rupere. Rezistînd șantajului, el l-ar fi pus pe Klaus Iohannis în postura de a avea cartoful fierbinte al Guvernării în brațe. Cu o uriașă criză politică (să fim serioși, cum ar fi făcut Klaus Iohannis un Guvern cu PNL și USR?!) poate că președintele ar fi cedat. Mihai Tudose s-ar fi trezit cu soneria unui nou buton: Nu demisiona încă! Din Istorie știm că nu există cear fi dacă. În cazul confruntării Liviu Dragnea – Mihai Tudose, Liviu Dragnea a cedat ușor. Din acel moment, la capătul tunelului a apărut nu luminița, ci lumînarea. Lumînarea de înmormîntare politică. Operațiunea și-a arătat de îndată rotițele în mișcare. Asupra lui Liviu Dragnea s-a năpustit deja cunoscuta Diversiune: Împărțirea în Căpcăun și Făt Frumos. În ce constă ea?

Un șef al PSD, pus de Sistem și nu de dialectica naturală a Bătăliei politice, nu mai e pe placul Băieților. Se caută și se găsește atunci un înlocuitor. 

După care, printr-o odioasă mașinărie de propagandă, făurită de Sistem în ultimii ani, cel care trebuie dat jos devine întruchiparea Răului, iar preferatul, întruchiparea Binelui. Diversiunea, folosită și de Americani în țările bananiere, cînd un dictator ajunge să-i supere sau doar să-i plictisească pe portarii de la Washington, se numește Răsturnare de imagine. A funcționat perfect în cadrul Operațiunii de înlocuire a lui Victor Ponta cu Liviu Dragnea. 

În toamna lui 2015, cînd Liviu Dragnea a fost plantat în fruntea PSD- sper să vă amintiți- Victor Ponta era Băiatul Rău al PSD, iar Liviu Dragnea, Băiatul Bun. Ca prin farmec, Mașinăria de propagandă uită acuzațiile de pînă atunci aduse lui Liviu Dragnea de corupt, de baron local, de anacronic. În timp ce Liviu Dragnea e albit, Victor Ponta e înnegrit. A venit, iată, rîndul lui Liviu Dragnea să intre în malaxorul vîrtelniței de Răsturnare a imaginii. 

Demonstrațiile de protest erau concentrate împotriva lui Liviu Dragnea. Toate lozincile vizau anchetarea lui Liviu Dragnea de către DNA, ba chiar și trimiterea acestuia la pușcărie. Colaboratori ai Serviciilor contra unei fripturi îl atacau pe Liviu Dragnea, pe unde îl găseau, cu acuzația de penal și cu urarea de a merge la pușcărie. Că asupra lui Liviu Dragnea se năpustește o mașinărie infernală ne-o dovedește intrarea în joc a lui Victor Ponta. O simplă trecere în revistă a evenimentelor din ultimul timp arată că Victor Ponta s-a detașat pe scena publică drept principalul adversar al lui Liviu Dragnea.

Nici un lider de Opoziție, nici un jurnalist dușman al PSD n-a administrat PSD-ului lovituri mai multe și mai groaznice decît Victor Ponta. Întrebarea De ce a făcut asta Victor Ponta? devine și mai neliniștitoare dacă ne gîndim că întreaga campanie angajată de Victor Ponta reprezintă de fapt o categorică sinucidere politică.

La fel ca în cazul Operațiunii Înlocuirea lui Victor Ponta cu Liviu Dragnea, înlocuitorul lui Liviu Dragnea- Mihai Tudosetrece printr-o operațiune de albire și chiar de idealizare. S-au uitat plagiatul, condiția de student întîrziat, afacerile de corupție, ghiorțănismul lui Mihai Tudose. Premierul e răzgîiatul Mașinăriei de propagandă prin raportare la Liviu Dragnea, așa cum Liviu Dragnea a fost răzgîiatul Mașinăriei prin raportare la Victor Ponta. Că la această provocare Liviu Dragnea n-a reacționat pe măsură, demonstrînd încă o dată falimentul politicii de negociere cu Sistemul, e un fapt indubitabil. Așa s-a ajuns la ziua de luni, 13 noiembrie 2017, cînd Liviu Dragnea a fost pus sub acuzare de către DNA. Că e vorba de o Operațiune nu mai încape îndoială. Am denunțat-o și o voi denunța fără osteneală. Nu de alta, dar să nu creadă Sergenții majori mesianici că în țara asta toți sînt guguștiuci dispuși să înghită pe post de parfum duhoarea obielelor lor murdare. Numai că din Istorie am învățat că în lupta pentru putere nu există nici Călăi, nici Victime. Există Cîștigători și Perdanți. 

Punerea sa sub acuzare e finalul unei bătălii pe care Liviu Dragnea a pierdut- o. În aceste condiții, marea problemă a vieții politice rămîne ca PSD să nu piardă și el bătălia politică. Și pentru asta, PSD trebuie să-l sacrifice pe Liviu Dragnea. Acuzat pe drept sau pe nedrept, Liviu Drangea e deja – cum ar spune cei din Servicii – un „consumabil”. Orice încercare de a-l păstra pe Liviu Dragnea în fruntea PSD înseamnă pentru partid și chiar pentru țară costuri uriașe. Aceste costuri sînt cu atît mai mari cu cît, spre deosebire de dosarul Referendumului și de cel al Bombonicăi, noul Dosar are credibilitate. 

Înainte de a i se deschide o uriașă campanie lui Liviu Dragnea i s-a creat imaginea unui personaj corupt. 

Liviu Dragnea n-a reușit să contracareze imaginea asta. Nici nu cred c-ar fi reușit cîtă vreme a fost bolnav de ceea ce Arghezi numea Lăcomia Bogăției nemăsurate. PSD trebuie să renunțe la Liviu Dragnea. Nu însă pentru a-l înlocui cu un alt Liviu Dragnea. Vineri, 5 octombrie 2015, comentînd opțiunea PSD pentru Liviu Dragnea președinte al Partidului, scriam pe cristoiublog.ro: „Cu ceva timp în urmă, întîrziind nițel cu Traian Băsescu după un taifas la B1Tv, dînd curs unei tradiții a relațiilor dintre invitați și autorii de interviuri, a venit vorba de desemnarea lui Liviu Dragnea ca președinte interimar nestatutar la ședința CExN. Liviu Dragnea are în față un proces care se poate încheia oricînd cu o sentință de condamnare cu executare. 

Cum dracu! am exclamat eu, liderii PSD, politicieni hîrșiți, cu responsabilități față de soarta Partidului, au decis să fie conduși de cineva aflat cu pistolul la tîmplă. E ca și cum călătorii dintr-un Boeing s-ar lăsa pe mîna unui pilot care, din cînd în cînd, poate să-și piardă cunoștința. 

Poate să conducă avionul pînă la aterizare. Dar la fel de bine, poate să cadă cu tot cu avion. Apoi, Liviu Dragnea, deși un bun politician și un bun manager de partid, are o imagine catastrofală ca Baronul baronilor locali. Au crescut între timp generații de alegători care vor altfel de politicieni decît cei întruchipați de Liviu Dragnea.” 

Dacă PSD optează tot pentru un lider cu probleme, cum s-a petrecut acum doi ani în cazul Liviu Dragnea, și nu pentru un lider scutit nu numai de suspiciuni de corupție, dar și de imaginea de îmbogățit peste noapte, pentru un veritabil lider de Stînga prin viața modestă pe care o duce, schimbarea lui Liviu Dragnea nu-și are rostul. 

PSD trebuie să taie pînă la urmă nodul gordian, optînd pentru un președinte ales de membrii și activiștii Partidului și nu pentru un președinte impus de Sistem. Dacă nu face asta, PSD riscă nu numai Puterea. Riscă și un alt lucru, mult mai important. Riscă să eșueze în îndeplinirea făgăduielilor electorale de a Sparge în Bucăți Sistemul, pentru a instaura, în fine, democrația autentică.