Editura Evenimentul si Capital

Ramona Strugariu, masterand în drept european, despre drama de la „Colectiv”: „Autorităţile au acţionat INFECT şi INCALIFICABIL” | „Vremea întrebărilor” cu Robert Turcescu

RAMONA STRUGARIU
Autor: | | 17 Comentarii | 8536 Vizualizari

O întreb pe Ramona Strugariu cum s-o prezint cititorilor EVZ în deschiderea interviului. „Simplu, cetățean european!”, îmi spune ea. E simplu, dar nu e tot. E revoltată în legătură cu multe lucruri care nu funcționează cum trebuie în România, dar azi rostește acuzații extrem de dure la adresa autorităților care și-au bătut joc de victimele din Clubul Colectiv. S-a implicat atât de tare în această speță încât dialogul de mai jos arată mai mult a rechizitoriu decât a discuție purtată între un simplu cetățean european și un simplu ziarist.

- Robert Turcescu: Ancheta făcută de Tolontan arată clar ceea ce se bănuia de ceva vreme: ISU știa de „existența” Clubului Colectiv, dar n-a făcut nimic! Te surprinde noul context?

- Ramona Strugariu: Nu mă surprinde nimic. Din modul în care s-a reacționat, decizional, de la bun început, era clar că există lucruri în neregulă. Aș vrea să văd, negru pe alb, publicată în mod transparent, componența celulei de criză care s-a ocupat de acest caz. Oamenii responsabili. Relatările celor de la fața locului în legătură cu intervenția ISU sunt cutremurătoare. Târziu, haotic, necoordonat, fără o mână fermă care ar fi putut gestiona și da indicații precise în legătură cu modul de intervenție. Apoi, pașii următori, reacția lor în plină criză. În astfel de situații, a căror amploare te depășește, în mod vizibil, atitudinea imediată, instinctivă, ar trebui să fie să ceri ajutor internațional. Au spus-o state-membre UE confruntate cu accidente similare, există declarațiile lor. Atunci, imediat, constitui celulă de criză și ceri sprijin internațional. Primul ministru și ministerele implicate puteau solicita, imediat, printr-un mail, deblocarea Mecanismului de protecție civilă, în baza art. 222 din TUE, care ar fi generat un răspuns unitar la nivel european: bani, transport pentru răniți, spitale care să-i preia, resurse umane. Avem experți detașați la UE, chiar pe situații de urgență, care cunosc aceste proceduri și instrumente.

- România n-a cerut imediat acest ajutor…

- Am informații că s-a discutat deblocarea acestui mecanism, într-un târziu, dar că au existat temeri că nu este aplicabil. E un răspuns penibil. Obligația ta este să acționezi. Să ceri. Norvegienii l-au cerut pentru doi oameni, pentru a le putea salva viața. Dacă nu o faci, înseamnă că ai lucruri de ascuns, legate de realitățile din sistem. Solicitările de sprijin internațional, cele imediate, sunt, aproape exclusiv, individuale. Oameni care s-au mobilizat și au cerut ajutor, din proprie inițiativă. Familii ale răniților. ONG-uri. Oameni din instituții și membri ai comunităților Diasporei. Există dovezi pentru tot ce afirm acum.

- Care ar trebui să fie consecințele acestor dezvăluiri? S-a lăsat până acum cu înlocuirea conducerii ISU București.

- Mi se pare insuficient și irelevant pentru amploarea acestui caz. Cred că trebuie angajată răspunderea penală, solidară, a celor cu obligația directă de a acționa, la nivel de minister, și care nu au făcut acest lucru, pentru a salva cât mai multe vieți. Mai mult, au mințit și au încercat să mușamalizeze. Arafat a mințit – dovadă ancheta lui Tolontan. Apoi a continuat să gestioneze prost. Întrebați-l pe Arafat în cât timp au ajuns mașinile la intervenție și dacă avea SMURD-ul antidoturi pe salvări, pentru intoxicații cu cianuri. Sau pe Bănicioiu, dacă le avea în spitale, oriunde. Arafat a ieșit cu declarații publice că totul e sub control, ei au fost doar ‘ușor depășiți’.

- Lui Bănicioiu ce-i reproșezi?

- La patru zile după accident, marți, 3 noiembrie, Bănicioiu se afla în fața secției de terapie intensivă a spitalului Sf. Ioan, în fața părinților înmărmuriți de teamă pentru soarta copiilor lor, și acolo i s-a comunicat de către una dintre familii că ei au cerut ajutor de la Crucea Roșie belgiană și de la Ministerul Apărării Naționale, din Belgia și că aceștia sunt pregătiți să intervină, dacă cineva le solicită ajutorul. Bănicioiu a răspuns că ”nu poate face Belgia ce face România” și că avem de toate. Le-a râs în nas. Sunt martore familiile pacienților internați atunci, acolo. La 4 zile după accident ! Nici nu le trecea prin cap să ceară sprijin. Ambasadorul României în Belgia a făcut, el însuși, demersuri la autoritățile de aici. Motiv pentru care Belgia a fost unul dintre primele state care au reacționat. Lor, însă, nu li s-a părut necesar. Fără camere hiperbare, sterile, fără medicamente la nivelul necesităților, fără instalații de oxigen pur omologate, cu secție de arși de 9 milioane de euro (Floreasca ) complet nefuncțională, nu li s-a părut necesar să ceară ajutor internațional. Cum se numește asta? Ucidere din culpă? Abuz în seviciu? Neglijență? Există premeditare, chiar? Nu știu, încadrarea aparține justiției. Dar trebuie să plătească. Iar toți acești oameni să ceară despăgubiri pentru daunele și suferințele care le-au fost provocate.

- Ai purtat o amplă corespondență cu oficialii Comisiei Europene pe marginea subiectului răniților de la Colectiv. Care a fost concluzia acestui dialog?

- Am scris, împreună cu oameni și ONG-uri, o scrisoare deschisă către Corina Crețu, comisar european, pentru a-i solicita să se implice pentru obținerea ajutorului internațional pentru România; am primit un răspuns formal, în care explica că a anunțat și că a informat, nu că a solicitat în mod direct vreun fel de ajutor. Am, de asemenea, răspunsul șefului de cabinet al comisarului pentru sănătate, Vytenis Andriukaitis, la solicitările individuale, repet, individuale, de ajutor, venite de la oameni care au scris la instituțiile europene așa cum am făcut și eu. Scrisoarea confirmă că s-au cerut, într-un târziu, 80 de locuri de la Comisie în spitale din străinătate. Asta e tot. Mai mult decât atât, scrisoarea explică pași de urmat, necesitatea deblocării mecanismului de protecție civilă, alte modalități de decont, pe partea financiară, în afară de formularele E112. Dacă vă uitați la lista țărilor care și-au oferit disponibilitatea de a primi pacienți, veți vedea că ele sunt sensibil diferite de acelea în care au fost transferați, dovadă că, înainte de a fi cerute cele 80 de locuri de la Comisie, oameni, persoane, individual, au acționat și au găsit locuri în clinici din străinătate.

- Asta ai făcut și tu !

- Am liste cu locurile identificate și persoane de contact, care încercau cu disperare să dea de cineva din Ministerul Sănătății, să aibă cui le comunica. Am mii de mesaje și de emailuri schimbate cu o rețea de oameni, de voluntari și ONG-uri, în câteva zile. Ambasadele băteau la ușa ONG-urilor să întrebe la cine să se ducă, cum pot ajuta, fiindcă nu a existat o structură coerentă și transparentă la nivel central care să gestioneze toate aceste lucruri. Am aflat din om în om numărul lui Dorel Săndesc, secretar de stat, l-am sunat în noaptea când au fost transferați pacienții către Bruxelles și i-am dat numărul meu de telefon, pentru sprijin logistic al familiilor care urmau să vină la noi. A ajuns o familie la Bruxelles (familia Hogea), știind că aici urma să fie transferat copilul lor, iar el a rămas acasă, nu l-a mai urcat nimeni în avionul către Bruxelles. Aici e mult mai amplă povestea, merită relatată separat.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: EVZ Special

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate