Editura Evenimentul si Capital

Momentul în care lumea a fost în PRAGUL APOCALIPSEI ATOMICE. Rachetele cubaneze, la un pas să arunce omenirea în război nuclear | SPECIAL EVZ

URSS a livrat armament Cubei
Autor: | | 19 Comentarii | 32865 Vizualizari


Vezi galeria foto:

Criza rachetelor din Cuba a fost cel mai grav eveniment din timpul Războiului Rece. SUA și URSS se puteau angaja într-o confruntare militară directă. Din fericire, războiul a fost evitat. Pe 25 aprilie 1945, la Torgau, americanii și sovieticii își dădeau mâna peste cadavrul fumegând al naționalsocialismului, petceltuind victoria aliată împotriva regimului nazist. Euforia nu a durut foarte mult, diferențele de fond dintre cele două lumi fiind insurmontabile.

Astfel că a început așa-numitul Război Rece. Un conflict latent, purtat prin intermediari și pe toate continentele.

Dincolo de bătăliile militare pierdute sau câștigate, de jocul de șah diplomatic jucat pe tabla complexă a relațiilor internaționale postbelice, Războiul Rece a reprezentat o luptă ideologică, de cucerire a sufletelor, nu neapărat a minților. Oferta celor două era un model de viață în sine. O alegere între democrație, drepturile omului și economia concurențială, de piață și egalitate utopică, economie centralizată și o iluzorie justiție socială.

Joc de sumă zero

Percepția a jucat un rol fundamental în lupta dintre cele două superputeri. Fiecare a încercat să inoculeze ideea, la nivelul opiniei publice mondiale, că deține inițiativa în raport cu cealaltă. În acest caz a funcționat jocul de sumă zero. Când o parte câștiga, cealaltă, automat, avea de pierdut.

Astfel că, de foarte multe ori, americanii și sovieticii au fost nevoiți să intervină în ajutorul unor aliați conjucturali, să se implice masiv cu armament și capital în zonele respective, chiar dacă utilitatea acțiunilor nu era de fiecare dată cea scontată de cei doi adversari.

Cuba lui Fidel, un ghimpe în coasta SUA

Un moment în istoria Războiului Rece era să schimbe paradigma duelului de la distanță și să ducă la încălzirea conflictului, cu potențial catastrofal pentru omenire.

El a luat denumirea generică de criza rachetelor cubaneze. Comuniștii au reușit să preia puterea în Cuba după șase ani de lupte cu susținătorii dictatorului Fulgencio Batista.

Bătălia decisivă a avut loc pe 31 decembrie 1958, soldată cu înfrângerea forțelor guvernamentale la Santa Clara. Batista a fugit în grabă din Cuba, milițiile conduse de Che Guevara ocupând Havana a doua zi.

Viva la revolucion!

Victoria lui Castro a reprezentat o lovitură propagandistică pentru Uniunea Sovietică, care a stabilit relații diplomatice imediate cu Havana.

Un regim comunist în Caraibe, în zona de influență americană nu a fost pe placul liderilor de la Washington. Sovieticii dispuneau acum de o poziție strategică foarte importantă aproape de granițele americane. După o perioadă de tatonare, de sondare a intențiilor, relația dintre cele două state se înrăutățește, după ce guvernul cubanez decide naționalizarea tuturor proprietăților deținute de companiile străine.

Statele Unite au replicat prin întreruperea legăturilor diplomatice și impunerea unui embargo.

Golful Porcilor

În plus, administrația Eisenhower decide să înlăture conducerea comunistă și inițiază un plan de invazie cu ajutorul insurgenților anti-castriști.

Planul va deveni operațional în aprilie 1961, în timpul mandatului Kennedy. Invazia din Golful Porcilor a fost un eșec total, soldații cubanezi reușind să respingă cu relativă ușurință atacul rebelilor, ajutați de raidurile aeriene americane.

Fidel Castro cere ajutorul Uniunii Sovietice, iar aceasta îl acordă cu generozitate, consolidarea regimului de la Havana constituind o prioritate.

Rusia reechilibrează balanța nucleară

După luni întregi de discuții și dezbateri în interiorul forurilor de conducere sovietice, pe 18 aprilie 1962, Sovietul Suprem decide să livreze armament greu Cubei.

Astfel că volmului livrărilor crește vertiginos după această dată, acest lucru alarmând administrația Kennedy. Pe 11 septembrie, guvernul sovietic trimite un memoriu, prin care își informează partenerul american că nu există niciun motiv de îngrijorare în ceea ce privește situația livrărilor de arme.

Două zile mai târziu, într-o conferință de presă la Casa Albă, președintele John Kennedy avertizează Cuba cu represalii dacă aceasta amenință securitatea statelor din zona Americilor.

Paranoia URSS

Declarația a dus la grăbirea procesului sovietic de trimitere a rachetelor balistice intercontinentale în zonă, Hrușciov crezând din ce în ce mai mult că S.U.A. se pregătesc să atace singurul stat comunist din emisfera vestică.


FOTO:Tensiunea dintre președinții J.F. Kennedy și Nichita Hrușciov a crescut foarte mult



Primele rachete au ajuns în Cuba pe data de 8 septembrie. Pe parcursul lunilor septembrie și octombrie, sovieticii vor trimite un convoi impresionant de arme și tehnică militară: rachete balistice cu rază medie de acțiune 1), rachete balistice cu rază intermediară de acțiune 2), 42 de bombardiere IL-28, dintre care doar 7 au fost, în final, operaționale și gata de luptă, 24 de amplasamente pentru rachetele sol-aer SA-2, 80 de rachete de croazieră prevăzute cu focoase nucleare, 12 rachete nucleare tactice și 42 de avioane MIG-21 echipate cu rachete aer-aer.

Înarmare discretă

În timpul crizei, americanii nu aveau să știe de existența rachetelor de croazieră și a celor nucleare tactice, sovieticii reușind să le introducă în Cuba discret și, în același timp, eficient.

Explicații sigure nu există pentru decizia luată de liderul sovietic, dar s-au emis ipoteze plauzibile care vorbesc de o tentativă a Uniunii Sovietice de a reechilibra balanța nucleară, o șansă aproape unică de a amenința teritoriul american de la o distanță mică, sau obsesia dezvoltată de Hrușciov pentru Berlin și contraponderea reprezentată de Cuba, orice atac asupra statului condus de Castro antrenând o reacție sovietică în direcția Berlinului.

Nu în ultimul rând, trebuie să ținem cont de personalitatea temperamentală, impulsivă a liderului de la Moscova, recunoscut pentru reacțiile spontane violente.

În orice caz, decizia de a trimite rachete balistice în Cuba a dus la declanșarea unei crize fără precedent, ce a durat 14 zile. Un avion de recunoaștere U-2 a descoperit amplasamentele rachetelor pe data de 14 octombrie.

SUA au căutat să constrângă URSS

Începând din 16 octombrie au loc ședințe zilnice la Casa Albă. Cei mai importanți oficiali (reuniți în ceea ce avea să fie denumit mai târziu Ex- Com – Comitetul Executiv al Consiliului pentru Securitate Națională) s-au întrunit pentru a discuta reacția pe care ar trebui să o aibă Statele Unite.


FOTO: Pentru Hrușciov, victoria lui Fidel Castro în Cuba a fost una strategică



Cele mai importante personalități din grup, pe lângă președintele Kennedy, erau procurorul general Robert Kennedy, secretarul de stat Dean Rusk, secretarul Apărării Robert McNamara, directorul CIA John McCone, șeful JCS3) Maxwell Taylor sau consilierul pe probleme de securitate națională McGeorge Bundy.

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro
Loading...

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate