Editura Evenimentul si Capital

Proiectul faraonic de tip Klaus Iohannis are un mare avantaj: Poți merge la culcare după ce l-ai lansat! | ROMÂNIA LUI CRISTOIU

Ion Cristoiu
Autor: | | 20 Comentarii | 4924 Vizualizari

Deși sînt convins că postacii de la Evenimentul zilei sînt simbriașii plătiți cu ziua de gașca lui Dan Mihalache de la Cotroceni pentru a scuipa pe cei care au serioase îndoieli că după prînz, cînd dă bine un digestiv, ar mai fi treaz, am luat seamă la mustrările unor anonimi la comentariul meu anterior despre noul Proiect faraonic, România educată, anunțat cu pompă de Klaus Iohannis în Discursul de la sindrofia de rutină consacrată de Academie Zilei lui Eminescu.

Din postura lor de apărători ai lui Klaus Iohannis,  mi-am dat seama ce mesaje transpuneau în practică.

Avînd în vedere însă că mustrărilor lor puteau fi împărtășite și de cititorii mei, insuficient convinși de argumentele mele, m-am gîndit că se cuvine să le răspund.

Rezumate, aceste mustrări ar suna cam așa:

Ce-i rău în faptul că un președinte își asumă Proiectul unei Românii educate?

Răspund:

Nu-i nimic rău, ba chiar e de cîntat  cu amîndouă mîinile.

Marea problemă la acest așa-zis Proiect o dă șmecheria pitită în spatele lui ca să nu i se vadă codița. Și anume, așa cum a fost prezentat el la Academie, Proiectul e o înșiruire de vorbe vagi, abstracte, fără nici o referire la un fapt concret ce ar trebui să fie îndeplinit. La finele lui 2016, termen propus pentru a se produce primele semne ale concretizării Proiectului, nimeni din lumea asta largă n-ar putea verifica dacă e vorba de un eșec sau de un succes. În același timp, trecînd în revistă alte Proiecte faraonice lansate de toate guvernările postdecembriste, am ținut să avertizez asupra unui nărav cu valoare de boală incurabilă al politicienilor noștri parveniţi la Șefii:

Preferința pentru Proiecte uriașe, vizînd transformări revoluționare, schimbări din temelii fie ale naturii, fie ale politicii, în defavoarea lucrurilor aparent mici, minore, dar mult mai importante pentru viața de fiecare zi a cetățeanului.

Am explicat această preferință prin  efortul de a păcăli electoratul.

Anunți un Proiect bombastic, răsunător, de proporții  faraonice, pentru a nu te mai osteni apoi să-l transpui în practică, deoarece din start e imposibil de concretizat nu într-un mandat prezidențial, dar nici măcar într-o viață de om.

În plus, observam, România  șuie, România neașezată nu de Proiecte faraonice, imposibil de îndeplinit are nevoie, de Proiecte mici, dar care prin concretizare, după o strădanie uriașă, ar face viața cetățenilor un pic mai bună.

 Prin Discursul de la Academie, Klaus Iohannis a proclamat Proiectul România educată.

Reamintesc ce-și propune acest Proiect în viziunea președintelui:

„Începutul reașezării societății pe valori, al unei schimbări culturale. Mă refer aici la o cultură a succesului bazată pe performanță, muncă, talent, onestitate şi integritate.”

Așadar, un om, fie el președintele României, își propune să reașeze societatea noastră pe alte criterii decît pînă acum, mai precis pe succesul bazat pe performanță, muncă, talent, onestitate și integritate.

 Să luăm în serios aceste vorbe și să le supunem examenului critic, cel care deosebește cetățeanul turmentat de cetățeanul cu mintea limpede.

Dacă 2016 e anul de început al reașezării societății românești pe valori înseamnă că pînă acum, pînă la 15 ianuarie 2016, cînd Klaus Iohannis a participat la sindrofia politico-religioasă consacrată Zilei lui Eminescu, societatea noastră a fost așezată  pe alte criterii de apreciere a individului, care sînt criterii de obținere a succesului. Se înțelege din întreg rezumatul Proiectului că societatea noastră de pînă la 15 ianuarie 2016 fost așezată strîmb, pe criterii de succes precum lenea, lipsa de talent, necinstea, corupția.

România eternă suferă de ceea ce am denumi Sindromul Cocoșilă. Geniul lui Marin Preda din Moromeții a lăsat posterității secvența în care cei din Siliștea-Gumești se strîng duminica în fața fierăriei lui Iocan pentru a discuta politica de la București sau cum ar spune Arghezi, născocind un verb, pentru  a politici.

Cocoșilă mai ales e autorul generalizărilor iuți, fără nuanțe.

Din acest punct de vedere, mulți români de azi sînt Cocoșilă fără s-o știe.

Prin bodegi, prin frizerii, dar și prin studiouri tv sau prin ziare, românii loviți de Sindromul Cocoșilă se dedau la sentințe generalizatoare, care nu admit contraziceri, ba chiar nici nuanțe.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate