Numeroase bloguri fundamentaliste creştine susțin că un fragment din Vechiul Testament, reprezintă un mesaj profetic legat de Războiul Civil din Siria. Mai concret, textul apare în Cartea lui Isaia, capitolul 17 și sună așa: „Iată, Damascul este scos din numărul cetăţilor şi a rămas o grămadă de ruine”.
Specialiștii susțin că distrugerea oraşului Damasc, capitala Siriei, ar fi fost însă prezisă de acum 2.500 de ani, cred unii creştini. Chiar dacă unii credincioși spun că această profeție este adevărată, cei mai mulţi teologi spun că textul nu trebuie interpretat literal. "Nu putem interpreta aşa Biblia, ar fi absurd. Este un text antic şi vorbeşte despre evenimente din trecut. Nu putem compara acum Statele Unite cu anticul Babilon. Nu putem face astfel de conexiuni", spune profesorul Walter Brueggmann, de la Seminarul Teologic Columbia, conform Antena3.
Capitolul 17 din Isaia nu este singurul în care Siria este menţionată în Biblie. Iisus însuşi nu a călătorit, probabil, niciodată în Siria modernă, dar apostolul Pavel, al doilea cel mai faimos lider creştin, a fost convertit la creştinism în afară Damascului.
În același timp, biserica din Antiohia, Siria (un oraş aflat la aproximativ 96 de kilometri de Alep), a devenit un refugiu pentru primii creştini care au fugit de persecuţie din Ierusalim, după ce Ştefan, primul martir al creştinismului, a fost omorât cu pietre.
Ne puteți urmări și pe Google News
Regiunea siriană a dat naştere primilor teologi ai creştinismului, precum Sf. Ignatie, episcop al Antiohiei, Ioan Gură de Aur, contemporan cu Augustin şi Ioan din Damasc.
CAPITOLUL 17 Proorocie pentru Damasc
1. Proorocie împotriva Damascului: “Iată, Damascul este scos din numărul cetăţilor şi a rămas o grămadă de ruine. 2. Cetăţile Aroerului sunt pustiite pentru vecie; ele sunt bune de păscut turmele, care se culcă acolo şi nimeni nu le goneşte. 3. Nici cetate întărită pentru Efraim şi nici împărăţie la Damasc. Tot aşa va fi cu rămăşiţă Siriei şi cu mărirea ei, precum a fost cu fiii lui Israel, zice Domnul Savaot. 4. Şi va fi în ziua aceea că mărirea lui Iacob se va împuţina şi acest trup gras se va usca. 5. Va fi atunci că pe urmă secerătorului ce secera holdă, când mâna lui adună spice şi cum e când oamenii adună spice în valea Refaim; 6. Vor rămâne pe urmă câteva roade, că la scuturatul măslinului, două-trei măsline pe vârf, patru-cinci pe ramuri”, zice Domnul Dumnezeul lui Israel. 7. În ziua aceea, omul îşi va întoarce privirea către Ziditorul sau şi ochii lui către Sfântul lui Israel se vor întoarce. 8. Şi nu va mai privi către jertfelnice, lucrurile mâinilor lui, şi nu se va mai uită la făptură degetelor lui, la Astartele şi statuile ridicate soarelui. 9. În vremea aceea, cetăţile sale întărite vor fi părăsite că ale Amoreilor şi Heveilor, lăsate înaintea fiilor lui Israel şi vor rămâne pustii. 10. Căci tu ai uitat pe Dumnezeul izbăvirii tale şi de Stanca scăpării tale nu ţi-ai adus aminte. Iată pentru ce tu întemeiezi grădini lui Adonis şi acolo sădesti vie pentru un dumnezeu străin. 11. În ziua când o sădesti, tu vezi că se ridică şi a două zi are flori; dar de culesul roadelor nu te bucuri în ziua nenorocirii şi durerea este fără leac. 12. Ah! Această zarvă de popoare este că vuietul de ape multe, acest zgomot de neamuri este că zgomotul de ape mari; 13. El le ameninţă şi ele fug departe, gonite că pleava pe care vânturătorii o vântură în vânt şi că vârtejul de pulbere în vreme de furtună. 14. În vremea serii, atunci e ceasul spaimei, iar mai înainte de a se face ziua, ei nu mai sunt. Iată partea, partea jefuitorilor noştri şi soarta celor ce ne-au prădat pe noi.
Recomandările noastre
