Editura Evenimentul si Capital

Când procurorul te vânează, doar norocul te mai scapă. Viața la Curte

Autor: | | 3 Comentarii | 5741 Vizualizari


Cornel trebuia să-și încaseze porția de vinovăție a doua zi, la ora 8,30, după un traseu bine stabilit de ofițerii de la supraveghere. I s-a explicat în mod clar la ce ora are voie să părăsească domiciliul, pe ce parte a străzii trebuie să meargă, cât timp îi ia să ajungă. I-au reamintit că nu are voie, sub nicio formă, să ia legătura cu vreunul dintre martorii din dosar ori cu partea vătămată.

- Încalci una din interdicțiile astea, pac îți facem raport și cerem din nou arest preventiv. Îi spusese cu bucurie în glas unul din polițistii de la supraveghere.

Ieșit în stradă, Cornel simțea mii de ochi care-l pândesc. O greșeală cât de mică și ajungea iar la cătușe. Mergea cu pași mari, privind aiurea, încercând să-și adune gândurile împrăștiate. Deodată, în fața ochilor i-a apărut Maria – unul din martorii cheie ai acuzării, și principalul om cu care avea interdicție să vorbească. Ce căuta femeia asta, cu noaptea în cap, pe același trotuar cu el, fix în prima lui zi de libertate? Nu credea în coincidențe. Frica îi măcina mințile. A luat-o la fugă, strigând cât îl țineau puterile – n-am făcut nimic!

- Liniștește-te, omule, ce ai pățit? L-a întrebat avocatul care îl aștepta în fața parchetului. - Jur că n-am vorbit nimic cu ea.

Inutil să vă spun că procurorul i-a râs în nas. Cum adică martora i-a fost plasată intenționat pe traseu?

A primit noile infracțiunii ca o pedeapsă îndelung așteptată ce nu mai provoacă nicio emoție. Episodul cu martora apărută de nicăieri îl năucise. Era liber de 24 de ore și deja voiau să-l trimită înapoi.

Reîntors acasă, s-a baricadat. Nu răspundea la niciun telefon, refuza orice vizită. La ora cinci dimineața sărea din pat ca un soldat disciplinat și le deschidea ușa polițiștilor care veneau să-l verifice. Scenariul ăsta se repeta de câteva ori pe zi. La nici două săptămâni de la arestul la domiciliu, judecătorii au hotârăt să-l lase liber, într-un control judiciar cu interdicția de a părăsi orașul.

Din motive necunoscute, Cornel reprezenta pentru procurori un real pericol, motiv pentru care îl supravegheau chiar și la magazinul din colțul blocului de unde își cumpăra țigări.

Într-o zi, în fața blocului a dat nas în nas cu alt martor important din dosar. Ca din întâmplare, cei care erau non stop pe urmele lui, de data asta lipseau. Stăpân pe sine, și-a sunat avocatul :

- Nu faci nimic. Îți vezi de drum. Nebunia asta trebuie să înceteze.

A doua zi era luni, 4 septembrie, iar Cornel se afla împreună cu avocatul său în sediul Parchetului., formulând cereri și consultând dosarul. Nu mare le-a fost mirarea când, peste două zile, a fost sunat de un grefier de la tribunal, care îl anunța că are termen la o cerere de înlocuire a controlului judiciar cu arestul la domiciliu.

- Stați puțin, ce-am făcut? A cui e această cerere?

Cei de la supraveghere îi făcuseră raport . Se pare că pe data de 4 septembrie fusese localizat după semnalul telefonului mobil, la Timișoara, în apropriere de graniță. Citind aceste aberații Cornel a încremenit :

- Doamna președinte, la data aceea eram împreună cu domnul avocat la parchet. Domnul procuror poate confirma. Cum să fiu la Timișoara? - Dar despre fotografiile astea ce aveți de spus? Știți că nu puteți lua legătura cu niciun martor și totuși, ați făcut-o. - Doamna președinte, a apărut în fața casei mele. Și nu e prima dată când persoane cu care am interdicție să vorbesc, ca din întâmplare, se află în locurile unde mă aflu și eu. Eu nu cred în concidențe și cred că nici dumneavoastră.

A scăpat de data asta, judecătorul fiind destul de sceptic în legătură cu probele depuse e parchet. Într-un final, recunoscuseră că dintr-o eroare, localizarea telefonului mobil al inculpatului fusese viciată din pricina unei erori de sistem.

După vreo șase luni de când era liber, dar cu interdicții, Cornel a primit o invitație la ambasada Italiei, din partea unui amic care făcea parte din personalul diplomatic. Întâlnirea i se părea inofensivă, așa că a acceptat-o. A deschis poarta ambasadei și a pășit înăuntru. În clipa următoare, a simțit un junghi în inimă – căzuse în capcană.

- Domnule avocat, am încălcat interdicțiile din controlul judiciar. - Cum adică? Ce -ai făcut? Ai vorbit cu vreun martor? - Mai rău- am părăsit țara. - Ești nebun? Dar cum ai reușit? - M-a invitat un amic în sediul ambasadei Italiei, iar ăsta, din câte știu, este teritoriu străin. Să mă pregătesc de arest ?  

Va urma

Loading...

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației

Pagina 2 din 2



Alte articole din categoria: Invitaţii evz

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate