Editura Evenimentul si Capital

Prietenul la nevoie te trădează | Viața la Curte

Eliza Ene-Corbeanu
Autor: | | 0 Comentarii | 4594 Vizualizari

Îl privea cu o sobrietate impusă și studiată : oamenii care îi cereau lucruri îl oboseau.

 

- Așa, și ce dorești de la mine?

- Domnule director, sunt trei luni de când am câștigat licitația. Voiam o dată maximă până la care vom semna contractul. Mă presează producătorul.



- N-am bani!

-M-am interesat și eu la minister. S-au alocat bani pentru acest proiect. Licitații câștigate după noi au deja contracte în derulare.

- N-am bani. E tot ce pot să-ți spun.

Răspunsul sec și cinic îl făcuse să plângă. Era ca o muiere slabă, batjocorită de toți : nimeni nu-l băga în seamă. Ura spitalele și, mai cu seamă, pe cei care le conduceau. Dar în businessul lui statul era principalul client, pentru că în privat nimeni nu-și permitea aparatura pe care el o livra.

Încercase în fel și chip să ajungă la ministru cu memorii și petiții. Inutil ! Într-o zi îl primise un secretar de stat care părea că a priceput cum stăteau lucrurile. Și, în plus, nu-i ceruse nimic la schimb!

- Am verificat tot ce mi-ați scris în memoriu. Aveți dreptate, proiectul e bugetat. Ați câștigat licitația, nu văd unde e problema.

- Eu o intuiesc, dar dumneavoastră sunteți nou în branșă. Nu știți cum merg lucrurile la stat. Nu-i de ajuns să câștigi, trebuie să împarți.

- Chiar acum am să-l sun pe directorul medical să îl rog să vă primească.

Secretara l-a poftit înăuntru.

- Domnul director vă așteaptă. De data asta l-a întâmpinat cu o atitudine dezinvoltă și veselă :

- Bine prietene, nu ți-am zis eu să ai răbdare că se rezolvă lucrurile? Ai dat fuga la minister. Noi nu eram buni de negociat....

- Domnule director, mi-ați spus că nu sunt bani. Vă rog să mă înțelegeți că sunt disperat. Producătorul mă amenință cu judecata, i-am blocat activitatea. Trebuia sa fac ceva.

- Să știi că ieșeai mai ieftin dacă negociai doar cu mine. Așa, va trebui să dai în două părți.

- N-ați înțeles, domnul secretar nu mi-a cerut nimic.

- Lasă asta, nu vreau să știu. Ia zii, cu ce mesaj mă duc mai sus ?

- Poftiți?

- Cu ce mesaj? Standard? 10%?

Ce răspuns să dea ? Dacă zicea nu, putea să-și ia adio de la firmă, dacă accepta, își călca în picioare jurământul pe care-l făcuse că nu va da șpagă.

- Da... a zis cu jumătate de gură, sperând să-i păcălească cumva după semnarea contractului.

Lucrurile păreau să intre în normal și, în scurtă vreme, teama că va fi constrâns să comită fărădelegi a dispărut. Până într-o zi când, domnul director l-a apelat, târându- l într-o convorbire complice și plină de înțeles :

- Păi ce faci, tinere ? Așa ne-a fost înțelegerea? Cum rămâne cu partea mea? E frumos să iei ce-i al meu ?

- Îmi cer scuze, am fost foarte ocupat. Haideți, că o să trec pe la dumneavoastră să vorbim.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Invitaţii evz

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate