Nu există mulți lideri ai secolului 21 care să fi trăit într-o peșteră și să fi muncit ca fermier înainte de a ajunge în vârful piramidei puterii.

În urmă cu 50 de ani, în timp ce haosul Revoluției Culturale a cuprins Beijingul, Xi Jinping, actualul președinte al Chinei avea 15 ani și muncea din greu, la țară, între canioanele și munții Chinei.

Regiunea unde Xi făcea agricultură fusese un bastion al comuniștilor în timpul războiului civil. Yan’an  se autoproclamase „pământul sfânt al revoluției chineze”, scrie BBC într-un documentar deosebit de amplu dedicat liderului de la Beijing, pe siteul său. 

Acum președintele Chinei, Xi Jinping, se află la al doilea mandat de lider, confirmat de Congresdul Partidului Comunist. Este conducătorul unei națiuni puternice, încrezătoare, dar care urmărește cu atenție orice se spune despre liderii săi. 

(Foto: Peștera în care a trăit Xi Jinping acum 50 de ani a devenit muzeu)

Povestea vieții lui Xi a fost, așadar, cosmetizată de autoritățile de la Beijing și în timp ce mare parte a Chinei rurale pare cuprinsă de o urbanizare rapidă, satul în care a crescut președintele este acum o destinație de pelerinah pentru cei loiali Partidului Comunist. 

În 1968, Mao a decretat că milioane de tineri ar trebui să se mute de la orașe la sate, pentru a învăța din viața grea a țărilor. 

Xi spune că el a învățat și că ideile și calitățile care-l definesc în prezent s-au format în primii săi ani de viață, când a trăit înttr-o peșteră. „Voi fi mereu fiul pământului galben”,  după cum îi place lui să spună. „Mi-am lăsat inima în  Liangjiahe.  Liangjiahe m-a făcut om”, mărturisește președintele. 

El povestește cum a sosit la 15 ani acolo, era anxios și dezorientat, iar când a plecat de acolo, la 22 de ani, avea obiective clare în viață și era plin de încredere. 

La vremea aceea, toată lumea studia cartea celebră a lui Mao Zedong. Acum gândurile lui XI sunt afișate pe panouri imense stradale roșii și există și un muzeu în onoarea lui. Vorbește despre faptele bune pe care el le-ar fi făcut pentru consătenii săi, dar toate trăsăturile de caracter au fost exacerbate atât de mult încât este greu de spus ce este real și ce nu. 

(Foto: Tineri chinezi, la țară, în anii 1960)

În primii săi cinci ani la putere, Xi Jinping și-a construit treptat un cult al personalității. În centru se află imaginea unui „fiu al poporului”. A mers prin cartiere, a vorbit cu studenții despre cum viața este ca o cămașă cu nasturi  - trebuie să îl închei pe primul corect, dacă nu toți ceilalți vor fi greșit încheiați. A stat la coadă la magazin și și-a plătit prânzul. 

Dar mitul cel mai puternic, aflat în centrul legendei despre viața lui Xi este exilul său din casă și familie, ca un proscris politic, într-o peșteră. 

„Cei care nu prea au experiență cu putere...tind să o perceapă ca fiind misterioasă și neobișnuită. Dar eu privesc după lucrurile superficiale - puterea și florile gloriei, aplauzele, Văd casele de detenție, furia relațiilor umane. Înțeleg politica la un nivel mai profund”, spune el. 

Tânărul Xi a trăit deja două vieți când a sosit în peșteră . În timpul copilăriei timpurii, tatăl său a fost un erou al revoluției comuniste și XI a avut o perioadă privilegiată și a crescut răsfățat ca un „prințișor roșu”. 

Documente secrete americane din 2009, dezvăluite de Wikileaks, bazate pe un briefing cu un prieten apropiat al lui Xi, arată că primii 10 ani ai vieții lui au fost cei mai edificatori pentru educația sa. 

„Cele mai mari influențe care modelează viziunea asupra lumii a lui Xi au fost educația de „prințișor”  și timpul petrecut cu familiile primei generații de revoluționari ai Partidului Comunist, în cartiere rezidențiale exclusiviste. 

Dar toate acestea au fost distruse de paranoia și dorința de răzbunare a președintelui Mao, îndreptată asupra elitei partidului în anii 1960. Tatăl lui Xi a fost primul eliminat și apoi trimis la închisoare și familia sa a fost umilită. Una dintre surorile lui Xi a murit, fiind condusă, probabil, spre sinucidere. Când ajunsese la 13 ani, orele formale la școală s-au încheiat pentru XI, pentru că au fost suspendate lecțiile în Beijing, astfel încât elevii și studenții au putut să-și critice, bată și chiar ucidă profesorii.  

Fără prieteni sau părinți care să-l protejeze de Gărzile Roșii care făceau justiție sumară a Revoluției Culturale, pe stradă, adolescentul XI a trăit a doua sa viață din Beijing, făcând față amenințărilor cu moartea și detenției. Mult mai târziu, își amintea despre aceste lucruri într-un interviu. 

„Aveam doar 14 ani. Gărzile Roșii au întrebat: Cât de grave crezi că sunt crimele tale? 

Eu am răspuns: „Puteți să apreciați voi. Sunt suficient de grave pentru a mă executa?

Te putem  executa de 100 de ori”, au răspuns ei. 

„În mintea mea nu există nicio diferență între a fi executat de 100 de ori sau doar o dată”. 

Viața la țară în 1960 în China era grea - nu exista electricitate, tranport în comun, unelte mecanice, relatează sursa citată. Adolescentul Xi a învățat să care gunoi, să construiascăm diguri sau să repare drumuri. 

El a împărțit patul de cărămidă plin de purici cu alți trei tineri. Unul dintre ei a fost  Lü Housheng, care spunea în 205: „Tot ceea ce aveam de mâncare era terci, ierburi și chifle. Dacă ți-e foame, nu-ți pasă ce mănânci”. Noaptea Xi se retrăgea în peștera lui, pentru a citi la lumina unei lampe cu kerosen. Lu și-l amintește ca un cititor avid și un fumător înrăit. 

„În timp ce ce citea, își făcea șigarete. Citea Operele lui Mao Zedong, celebre citate din Mao și ziarele. Nu exista altceva atunci”. Xi nu avea simțul umorului, povestește Lu. Nu juca poker, nu pierdea timpul cu alți tineri, nu căuta o iubită. 

Când a ajuns la 18 ani, Xi era gata pentru o carieră politică. S-a înscris în organizația de tineret a Partidului Comunist și, la 21 de ani, în ciuda multor respingeri, pentru că tatăl lui fusese la închisoare și familia nu era în grațiile comuniștilorel a reușit în final să ajungă în rândurile partidului unic. 

Xi era un tip extraordinar de ambițios și concentrat. După revoluția Culturală, a decis să supraviețuiască „devenind mai roșu decât roșii”. 

Când a ajuns la 25 de ani, tatăl său a fost reabilitat politic și trimis să conducă provincia Guangdong, o zonă imensă de lângă Hongk Kong, care a devenit una dintre cele mai dezvoltate economic. Xi senior a reușit să-l susțină și să-l promoveze politic pe fiul său, apoi, destul de rapid Xi tânărul a învățat să-și croiască singur drumul în carieră. A devenit ofițer al armatei la finalul anilor 1970 și apoi a avut funcții de conducere în diverse provinci, urcând treptat scările ierarhiei, așa cum a visat dintotdeauna.