Prea directe, sau anti-religioase? Cărţile OBSCENE pe care ar fi bine să le citească fiecare FEMEIE

Prea directe, sau anti-religioase? Cărţile OBSCENE pe care ar fi bine să le citească fiecare FEMEIE

Sunt considerate murdare, înfricoşătoare, prea directe, anti-religioase şi multe altele.

Dar, potrivit unora dintre specialişti, fiecare femeie ar fi bine să le citească, deoarece au zdruncinat din temelii preconcepţiile despre libertatea sexuală, despre rolul femeii în societate sau importanţa culorii pielii, după cum comentează unica.md, propunând chiar o listă în acest sens.

Astfel, pe primul loc s-ar situa „Tropic Of Cancer” de Henry Miller, care a fost publicată prima dată în 1934 şi nu a apărut pe rafturile librăriilor decât în 1961. La acea vreme, peste 60 de librării din toată America au fost date în judecată, pe motivul că „promovează o carte considerată obscenă”. Când Curtea Supremă a decis că nu poate fi considerată obscenă, a devenit bestseller.

A fost interzisă

„Lady Chatterley’s Lover” de D.H. Lawrence, carte din 1928. Povestea unei relaţii între o femeie bogată şi un bărbat din clasa de mijloc. Povestea a fost considerată mult prea scandaloasă de către oamenii începutului de secol, aşa că a fost interzisă din 1929 până în 1959. „Beloved” de Toni Morrison a apărut în 1987, şi a câştigat atât un Frederic G. Melcher Book Award, cât şi Pulitzer-ul. Subiectul? O mamă care e bântuită de moartea copilului ei. Conţinut? Pasaje cu violenţă, sex şi bestialitate. Încă este o carte care se află pe „lista neagră” a lecturilor obligatorii pentru liceu. „ The Handmaid’s Tale” de Margaret Atwood, din 1985. Într-o societate distopică condusă de clerici, o femeie e întreţinută de o familie din clasa superioară în speranţa că le va face un copil. Felul în care e spusă povestea a fost considerat “mult prea explicit şi anti-religios”.

Considerată înfricoşătoare

„The Color Purple” de Alice Walker, din 1982, e povestea unor femei afro-americane din anii 1930. O poveste cu scene foarte violente, care a câşigat un Pulitzer în 1983. „The Lovely Bones” de Alice Sebold, 2002: După ce o adolescentă e violată şi ucisă, ajunge în Rai, de unde priveşte cum se împacă familia şi prietenii ei cu tragedia! Povestea este considerată încă înfricoşătoare. „Our Bodies, Ourselves” – Boston Women’s Health Book Collective, 1971: Carte scrisă de un grup de femei ca suport pentru un curs de sănătate sexuală. A fost considerată prea deplasată pentru anii ’70, aşa că a fost interzisă o lungă perioadă de timp pentru că e “prea pornografică, încurajează homosexualitatea şi e murdară”.

În repetate rânduri

„Their Eyes Were Watching God „ de Zora Neale Hurston, 1937: o femeie afro-americană povesteşte viaţa unei prietene apropiate. Volumul a fost interzis pentru că are pasaje explicit sexuale. „The Awakening” de Kate Chopin, 1899: Nuvela a fost cenzurată pe motiv că spune o poveste prea imorală şi are pasaje prea explicite. „Speak” de Laurie Halse Anderson, 1999: o nuvelă care spune povestea unei adolescente violate. A fost inclusă în celebrul top New York Times Bestseller, dar a fost interzisă la un moment dat pentru că glorifică violenţa, alcoolul şi sexul premarital. „I Know Why The Caged Bird Sings” de Maya Angelou, 1969: autoarea povesteşte, printre altele, cum a fost violată în repetate rânduri în copilărie. Părinţii americani au cerut să fie exclusă din lista lecturilor obligatorii impuse de şcoli. „The Well Of Loneliness” de Radclyffe Hall, 1928: a fost interzisă în repetate rânduri în Marea Britanie pentru că “promovează lesbianismul”.

 

Ne puteți urmări și pe Google News