Prim-ministrul Mihai Tudose (PSD) refuză deocamdată să reclame DNA la Curtea Constituțională în dosarul „Belina”, în ciuda insistențelor propriului partid. Acțiunile premierului din ultimele trei săptămâni se desfășoară după un scenariu asemănător cu prima fractură de proporții care a avut loc între coaliția de guvernare și fostul premier Sorin Grindeanu

După ce DNA le-a pus sub acuzare pe miniștrii PSD Sevil Shhaideh și Rovana Plumb în dosarul „Belina”, pe 22 septembrie, coaliția de guvernare i-a cerut insistent premierului Mihai Tudose să reclame DNA la Curtea Constituțională. Social - democrații susțin că procurorii anchetează două Hotărâri de Guvern presupus a fi „ilegale”, deși legalitatea unei HG ar trebui verificată de un judecător în contencios administrativ, punct de vedere îmbrățișat inclusiv de ministrul Justiției, Tudorel Toader.

Dovezile rupturii

Numai că, deși liderii PSD și ALDE, Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu, au făcut presiuni constante asupra lui Tudose să trimită sesizarea la CCR, el nu a întreprins nicio acțiune de mai bine de două săptămâni. „Numai după ce văd care sunt argumentele. Îmi fac și eu evaluarea pentru că eu răspund de acest lucru”, a spus acesta, luni seară, la Antena 3. Toader l-a dat de gol pe premier și a dezvă- luit, ieri, nu doar că a scris „draft-ul” sesizării CCR, dar că i l-a și înmânat premierului.

A doua dovadă a faptului că Tudose nu are de gând să trimită dosarul „Belina” la CCR a venit tot luni, de la propriul partid, atunci când Dragnea a anunțat, după o întâlnire cu Tăriceanu, că acesta din urmă se gândește să trimită sesizarea în locul lui Tudose.

Tudorel Toader FOTO: EVZ

Înfrângerea DNA

Acțiunile premierului intrat în conflict cu PSD sunt aproape identice cu acțiunile fostului prim-ministru Sorin Grindeanu, în cele mai fierbinți zile ale mandatului său. Pe 31 ianuarie 2017, fostul Guvern Grindeanu a adoptat celebra OUG 13 de modificare a Codurilor penale, iar pe 2 februarie, DNA a început să ancheteze traseul notelor și avizelor care au condus la adoptarea OUG 13. Pe 8 februarie, președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a sesizat CCR susţinând că ancheta procurorilor este o încălcare a puterii executive de către puterea judecătorească. Curtea Constituțională a decis pe 27 februarie că, într-adevăr, DNA și-a depășit competențele.

Dezvăluire

Un moment mai puțin cunoscut din acest film este că premierul Grindeanu a refuzat, la acea vreme, să sesizeze CCR. Tăriceanu a relatat episodul pe 3 august, într-un interviu la Antena: „Să știți că derapajul (lui Grindeanu, n.red.) nu a fost numai pe zona economică. Eu am o experiență personală neplăcută. Dacă vă aduceți aminte, în calitate de președinte al Senatului, am fost cel care am sesizat CCR cu privire la OUG 13. Dar vreau să vă spun ceva. Nu era în primul rând rolul meu de președinte al Senatului să fac acest lucru. Rolul prim era al premierului. Evident că i-am propus. Și m-a refuzat ca să zic așa, politicos, nefiind malițios. A spus că nu crede că e bine să facă acest lucru. Acesta a fost, dacă vreți, primul semn de întrebare pe care premierul mi l-a ridicat”.

Istoria premierilor sacrificaţi de propriul partid

Primul premier postdecembrist a fost Petre Roman (foto), care a rezistat la Palatul Victoria aproape doi ani de zile. În urma mineriadei din septembrie 1991, Roman şi-a anunţat demisia din fruntea Guvernului, care a fost imediat acceptată de preşedintele de la acea vreme Ion Iliescu, care era liderul informal al partidului de guvernământ, FSN. Ruptura dintre cei doi devenise definitivă în luna august 1991, când au avut poziţii diametral opuse faţă de tentativa de puci de la Moscova, în urma căreia URSS a dispărut definitiv.

Victor Ciorbea, sacrificat după un conflict cu Traian Băsescu

Al doilea premier sacrificat de propriul partid a fost Victor Ciorbea (foto), actualul Avocat al Poporului. Ciorbea a ajuns la Palatul Victoria la finalului anului 1996, renunţând la poziţia de primar al Capitalei pe care o câştigase cu numai şase luni înainte. În decembrie 1997 între premier şi ministrul Transpoorturilor de la acea vreme, Traian Băsescu, s-a iscat un conflict care a dus la retragerea PD-ului din Guvern. A urmat o criză politică care a durat trei luni, iar la finalui lui martie 1998, Victor Ciorbea şi-a dat demisia din fruntea Guvernului la presiunea partidului care îl promovase, PNŢCD. 

Premierul care a plecat după un succes extern

A urmat la conducerea Guvernului Radu Vasile (foto), dar şi acesta a rezistat doar un an şi opt luni la Palatul Victoria. În decembrie 1999, Vasile şi-a înaintat demisia în urma unui conflict cu preşedintele de atunci, Emil Constantinescu. Premierul a fost forţat să demisioneze chiar după un mare succes extern repurtat de România, începerea negocierilor pentru aderarea la UE. Vasile a demosionat după ce majoritatea partidelor din coaliţia care guverna pe atunci şi-au retras miniştrii din Guvern, inclusiv partidul din care provenea, PNŢCD, practic prim-ministrul rămânând fără cabinet.

Situaţie unică: demis de o moţiune a propriului partid

Cel mai recent caz al unui premier sacrificat de propriul partid este cel al lui Sorin Grindeanu (foto). Acesta a fost promovat la Palatul Victoria după victoria din alegerile din decembrie 2016, dar a rezistat în fruntea Guvernului doar şase luni. Plecarea lui Grindeanu s-a făcut într-un mod nou în politica postdecembristă: moţiune de cenzură înaintată de propriul partid. S-a ajuns la această situaţie unică în lume după ce Grindeanu a refuzat să îşi dea demisia din fruntea Guvernului, ca urmare a retragerii sprijinului politic de către PSD.