Editura Evenimentul si Capital

CAMPION pentru alții. Povestea nefardată a SINGURULUI ROMÂN din ECHIPA națională de lupte a Suediei

La Turneul Internațional de la București, Alex Bica, pe treapta a doua a podiumului FOTOGRAFII: ARHIVA PERSONALĂ/FACEBOOK
Autor: | | 0 Comentarii | 1089 Vizualizari

Alexander Virgil Bica împlinește 20 de ani peste o lună. S-a născut în Malmö, din părinți români, plecați din țară în urmă cu decenii, în căutarea unei vieți mai bune. A practicat mai multe sporturi, dar în ultimii ani și-a dat seama că luptele greco-romane i se potrivesc cel mai bine și a început să cucerească medalie după medalie

În urmă cu câteva zile, Alexander, Alex cum îi spun prietenii, a câștigat o medalie de argint, la București, la Turneul Internațional de Lupte al României Juniori 2017. A urcat pe a doua treaptă a podiumului la categoria 66 de kg, lupte greco-romane. O competiție la care au participat peste 800 de luptători din 26 de țări, desfășurată pe parcursul a trei zile, la Sala Polivalentă.

Părinți și bunici sportivi

Am stat de vorbă cu Alex, în weekend, și mi-a povestit că a început să practice acest sport în 2011. Tatăl lui, unchiul lui (fratele tatălui) și bunicul au fost toți sportiviluptători în România, așa că, pe undeva, drumul său spre această disciplină sportivă a fost scris cu mult timp înainte. E drept, fire sportivă, la fel ca părinții săi (mama a făcut și ea gimnastică de performanță în copilărie), și ca și bunicii materni (bunica – gimnastă, bunicul fotbalist), Alex a început de mic să fie atras și încurajat să facă mișcare și sport. A încercat mai multe sporturi: a început cu fotbalul (de care nu s-a despărțit 6 ani!), apoi cîte 6 luniun an a mers către baschet, înot, tenis, karate, badminton, tenis de masă și atletism. Fiecare dintre acestea l-au bucurat, în felul său, și i-au adus satisfacții.

Povestea luptătorului Alex începe atunci când, după ce refuzase de mai multe ori să se apropie de sala de lupte, pentru că îi era frică, voia mai mult să se joace, să alerge, să practice sporturi de echipă, a încercat, într-o zi, la insistențele unui prieten, doar „să vadă cum e”. „Cred că m-am maturizat un pic între timp. Pentru că am vrut să îmi construiesc singur succesul, să decid eu strategia și cum lupt, ce am de făcut, să nu depind de nimeni. Când eram mic, mă învăța tata foarte mult cum să-mi antrenez mușchii și îmi tot spunea să mergem într-o zi la sală”, povestește Alex.

Primii pași

Era în clasa a VII-a când s-a împrietenit cu un băiat care practica luptele și care l-a chemat la un antrenament cu el, să vadă dacă îi place. A fost fascinat de ceea ce a văzut acolo, de salturi, de sărituri, aruncări și doborâri, i se părea că sportivii sunt adevărați acrobați și a dorit să încerce chiar atunci. I-a plăcut și de atunci a făcut o adevărată pasiune pentru acest sport.

Are câte 8-10 antrenamente pe săptămână, de câte o oră jumătate- două ore. Este legitimat la Clubul Sparta din Malmö și a fost selecționat de mai multe ori în echipa națională de cadeți (până la 16 ani), apoi de juniori (până la 20 de ani) a Suediei.

Palmares de invidiat

În 2014, în Bulgaria, la Campionatele Europene s-a clasat pe locul 7 în Europa, apoi a participat la Campionatele Mondiale pentru cadeți, în Slovacia, în 2014. Are în palmares două medalii de argint la Campionatele naționale de cadeți și o medalie de bronz la Campionatele naționale de juniori, în 2015, și una de argint, în 2017. De asemenea, a fost prezent la concursul internațional Croația Open, în 2014, a ocupat locul I; la Campionatele pentru Juniori din California, SUA, în 2014, a ocupat tot locul I. În 2015, a luat două medalii - la campionatul național și la Campionatul din California, unde a obținut primul loc, la un punct diferență față de reprezentantul Ungariei. Anul acesta a câștigat medalia de argint la Campionatul național de juniori; apoi, la unul dintre cele mai mari concursuri internaționale din Suedia (Soft Touch Open Sweden), unde a ocupat tot locul I. Concursul din Statele Unite are loc anual la Concord, în California, aproape de San Francisco, și acolo a participat ca membru al echipei Scandinaviei, alături de alți sportivi suedezi, norvegieni și danezi. În aceste zile se află iar acolo, pentru turneul din 2017, de unde speră să se întoarcă cu o nouă medalie.


FOTO: La București, fotografie cu diploma, în fața tricolorului


Planuri și visuri pe termen lung. Ce va face peste 10 ani

Viața de sportiv nu este ușoară, știe toată lumea. Are bucurii, satisfacții, dar și multă muncă, pregătire, antrenamente, sacrificii. L-am întrebat pe Alex de ce îi place atât de mult și cam câți ani crede că va mai lupta. „Îmi place extraordinar de mult. În primul rând, te întărește mental, ceea ce te ajută mult în viață, și în alte domenii. Adevărul despre tine, cine ești tu de fapt și ce poți să faci cu adevărat iese întotdeauna la suprafață! Îmi place viața de sportiv și prin ceea ce înseamnă călătorii, echipă, prieteni. Am călătorit mult cu echipa, într-un an am văzut, de pildă, 7 țări diferite, sunt experiențe extraordinare, cunoști mulți oameni, își faci relații peste tot în lume. Și mai ai și bucuria de a câștiga, de a obține victorii”, a explicat Alex.


FOTO: Victorie obținută în fața naționalei din Belarus, în Suedia



În opinia lui, este important faptul că legi prietenii pe care le poți păstra pentru totdeauna, dar și că din toate aceste concursuri, turnee, campionate vei rămâne cu foarte multe amintiri frumoase. „Cât voi mai lupta? Cât de mult voi rezista! Sportul de performanță se poate face doar până la o anumită vârstă, luptele sunt un sport destul de dur, așa că îmi propun să fac performanță până la 30 de ani. După care aș vrea să fiu antrenor sau chiar să-mi deschid o sală de antrenamente, pentru că atunci când reușești să-ți faci un nume în sport, când ești cineva, treaba merge mai ușor, pentru că lumea, având încredere în tine, vine la «școala» ta

Își caută singur sponsori și a lucrat part-time

Ca să facă performanță, orice sportiv are nevoie de nenumărate antrenamente și ore de pregătire. Dar ca să supraviețuiască are nevoie de bani. Luptele greco-romane nu sunt un sport popular și nu se poate trăi din el.


FOTO: Soft Touch Open Suedia, 2017



Alexander a încercat să lucreze în câteva magazine, în mall-uri, și l-a ajutat, apoi, part-time, pe tatăl lui, care are o pizzerie- restaurant în Malmo. Era mult mai dificil să-și dozeze timpul și efortul, așa că a găsit o altă soluție. Își caută singur sponsori și obține, astfel, alte beneficii. A început, în 2016, prin a cere sponsorizări de la un restaurant din zona în care locuia. Patronului i-a plăcut ideea prezentată de tânărul sportiv, dar asociatul proprietarului nu a fost de acord.


FOTO: Învingător la Soft Touch Open



Să nu te dai bătut!

Într-un alt restaurant, oamenii au fost mai „curajoși” și au acceptat târgul: Alex are 20 de mese gratuite/lună în schimbul reclamei pe care le-o face, pozându-se în restaurant și lăudând locul, meniul, atmosfera. Apoi postează fotografiile pe conturile lui de pe rețelele de socializare: Instagram, Facebook, LinkedIn, Snapchat, etc. Pe Instagram are 2.700 de urmăritori, așa că ambele părți ies în câștig. „Mănânc sănătos, ca și sportivii, altfel nu aș face asta, și, în plus, economisesc timp și bani. Nu mă duc în supermarket să-mi iau mâncare, să-mi gătesc, etc. Iar ei câștigă notorietate de pe urma mea”, explică Alex mecanismul foarte simplu, care funcționează.

A discutat cu firme de echipamente sportiv și le-a convins ca o dată pe lună sau o dată la două luni să-i ofere haine. Sponsorii sunt afișați pe profilul lui, pe internet, și toată lumea are de câștigat!




Alte articole din categoria: Sport

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate