Editura Evenimentul si Capital

Povestea orbului care vrea să-l citească pe Balzac, plătindu-ne facturile pe internet | Vedeta EVZ. EXCLUSIV PREMIUM

Vasile Tiucșan și-ar dori ca băncile să ofere nevăzătorilor tokenuri, la fel ca în Occident FOTO: MARIAN ILIESCU
Autor: | | 1 Comentarii | 675 Vizualizari

Fabulos! Un orb în toată regula plătește online, de unul singur, facturile a 30 de văzători! Are un scop bine definit. Dacă se adună 25.000 de facturi achitate pe internet, o firmă donează câte un leu de fiecare și se va cumpăra o bibliotecă online, de 4.000 de audio-cărți, pentru nevăzători.

Vasile Tiucșan a văzut lumina zilei acum 45 de ani la Ilovăț, județul Mehedinți. „Sunt din sat cu Ioan Ioanid, acela de la Europa liberă, care a scris «Pușcăria cea de toate zilele»!”, te strânge puternic de braț olteanul. Și de când a văzut lumina prima oară, aceasta s-a îndepărtat, constant, de el.

„M-am născut cu un defect de vedere congenital. Boala a avansat...”, oftează orbul. La 22 de ani s-a operat de glaucom. „După operație, mi-a zis medicul să-mi pun în ochi, de trei ori pe zi, un medicament, difebiom. Mi-a dat un flacon în mână și mi-a zis că e foarte scump și că nu se găsește la noi. Am strâns pumnul și i-am zis că nu i-l mai dau! A tăcut un pic și mi-a spus: Afară mai sunt 40 ca tine! I l-am dat...”, povestește Vasile, scrâșnind din dinți. S-a dus la Crucea Roșie, după ajutor: „Mi-au spus că, de-l aduc în România, n-o să ajungă la mine...”.

Vasile s-a procopsit, la naștere, cu trei boli de ochi: cataractă congenitală, strabism convergent și mistangus. Într-o traducere brutală, un fel de chior șașiu. Acum e orb în toată regula.

Orbii nu pot dona sânge!

De parcă nu era de ajuns, la 17 ani, a căpătat și o retinită pigmentară, iar la 22 de ani s-a pricopsit și cu un glaucom frumușel. „Îmi dădeau fenobarbital să dorm! Doctorița care m-a văzut a început să plângă de mila mea”. E deja expert în bolile ochilor: „Glaucomul nu se descoperă, dar se previne! Îl găsești doar dacă îți verifici, frecvent, tensiunea oculară”.


Vasile Tiucșan își poate face cumpărăturile oriunde, singur. Dar cu ajutorul unei aplicații, „Be my eyes”, specială pentru nevăzători. Cu ajutorul camerei de pe telefon, un binevoitor extern îl ghidează printre rafturi și îi spune ce vede. Așa „vede” el!


Vasile Tiucșan nu e de acord cu terminologia „politically correct” de: „nevăzător”. „Eu sunt orb! Da’ ce, la surd îi spui <>!? E cu dus-întors cuvântul <>! Drepturile de persoană cu handicap, pardon, nevăzătoare, le primești în baza unui certificat... Apropo, știați că un orb nu poate să doneze sânge în România?”, sare de la una la alta orbul luminat. Spune că e bine să donezi sânge, că îți întinerești măduva spinării. „Eu am fost să donez și mi-au zis să completez fișa de donare. Le-am zis că nu pot, că-s orb, și că mi-o c o m - p l e t e a - ză însoțit o r u l . M-au refuzat. Că, cică, aș divulga altcuiva datele mele personale!”, se înroșește la față aprigul oltean.

Televizorul, interzis pentru nevăzători!

Știe pe dinafară codurile folosite de comisiile care dau avize persoanelor cu dizabilități. „M4 este codul pentru orbi. Nevăzătorul e și ăla care mai zărește ceva… Aș vrea și eu să fiu nevăzător, să știu, măcar, de e noapte sau zi. Da’ eu sunt orb!”, dă din umeri Vasile Tiucșan. Are ochelari cu lentile negre, de tip „lacrimă”, ca aviatorii. Are și ceas la mână. „Zice lumea că-s fudul! Da’ eu apăs pe un buton și-mi spune ora”. Ca umilință maximă, de parcă nu l-a bătut Dumnezu destul, la comisia de expertiză l-au chestionat că de ce are telefon mobil și televizor acasă. „Le-am zis că-s orb, nu nebun! Vreau și eu să ascult știri... Mi-au zis că eu am de astea, dar nu pot să fac baie singur. Păi, ce să fac, le-am zis, să-mi dea ei o stewardesă”, are umor negru olteanul. Ca să obții gradul de dizabilitate prevăzut de legea românească trebuie să parcurgi mulți pași. Grei pentru astfel de oameni. Mai întâi, să ai o scrisoare medicală din care să reiasă boala, apoi un proces-verbal de la medicul de familie și, în final, o anchetă socială. După ei, n-ar trebui să ai TV și telefon. „Eu am un Iphone cu android!”.

Maseur, din împletitor de răchită

Nea Vasile are Bacalaureatul luat la ȘcoalaTehnică Regina Maria, din cartierul –ironia sorții – Vatra Luminoasă. A ieșit de acolo calificat ca împletitor coșuri de răchită și confecționer de cutii de carton. Prea puțin pentru olteanul din el. S-a specializat ca maseur profesionist, după o post-liceală de doi ani. Acum masează mușchii celor care vin la tratament la stațiunea Bala, din Mehedinți. E plătit puțin, ca la stat. Dar, de ce nu a ales mediul privat. Orbul are lecțiile învățate. „La privați ne fac concurență v ă z ă t o - rii, voi… Dar diferența între mine și un maseur sau maseuză de salon e mare! Noi lucrăm cu toate pachetele de mușchi, pe când la privat tre’ să-i dai mură-n-gură! La mine trebe să-l vadă, mai întâi, doctorul!”. Spune că la 70% din durerile de mijloc tebuie făcut masaj la picioare. „Mie îmi trebuie un diagnostic! Noi, cei de la Bala, suntem comparabili cu cei de la Ana Aslan!”, se umflă în pene maseurul profesionist. Și satisfacția vine când pacientul îi zice că masajul său e mai bun ca în alte stațiuni balneare.

Lucrează pe laptop mai bine ca un „văzător”

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: EVZ Special

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate