Editura Evenimentul si Capital

POVESTEA INCREDIBILĂ a IOLANDEI BALAŞ. Fosta mare sportivă a fost supusă la încercări GRELE şi NU a avut o copilărie FERICITĂ | GALERIE FOTO şi VIDEO

Iolanda Balaş
Autor: | | 9 Comentarii | 4263 Vizualizari


Vezi galeria foto:

Vineri, 11 martie, Iolanda Balaş a plecat dintre noi. Fosta mare sportivă suferea de mai multe afecţiuni medicale, printre care şi diabet. Ea a povestit în 2010, pentru Evenimentul Zilei, despre viaţa, despre familie şi despre încercările la care a supus-o destinul.

Iolanda Balaş s-a născut pe 12 decembrie 1936, cu numai câţiva ani înaintea izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, în cartierul timişorean Iosefin.

Despre Timişoara spunea că reprezintă totul pentru ea.

Timişoara e oraşul în care m-am născut, am învăţat, am făcut sport. Ţin în continuare foarte mult la acest oraş, chiar dacă, din păcate, acolo nu mai am pe nimeni. Merg la Timişoara ca un străin. Nu mai am unde să trag, aşa că stau la hotel. Să ştiţi că deşi am colindat toată lumea, pentru mine, Timişoara rămâne Timişoara”, povestea în 2010 fosta mare campioană.

Totodată, Iolanda Balaş mai menţionează un episod din copilăria sa, atunci când “a făcut cunoştinţă cu marii compozitori” ai muzicii clasice.

“Mama m-a trimis să învăţ să cânt la pian. A insistat pe acest subiect”.

Fosta campioană mondială afirma că nu a avut o copilărie fericită din cauza războiului. Iar anii care au urmat conflictului mondial au fost “la fel de grei”.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, tatăl Iolandei Balaş a pelcat pe front, iar ea a rămas doar cu mama ei.

“Nu a fost deloc plăcut. Totul era pe cartelă. De la alimentele de bază, până la haine, totul era raţionalizat. Îmi amintesc cu mare drag de ziua în care mama mi-a cumpărat un loden, un fel de pardesiu. Era primul meu loden, cumpărat pe "puncte". Cred că aveam 10 ani. A fost o bucurie fără margini. În prima seară l-am pus pe umeraş şi am dormit utându-mă la el”, a precizat cea care a intat în istoria atletismului prin cele 140 de întrecer consecutive câştigate.

Întrebată ce culoare avea Iodenul, ea a spus că era “verede închis”. Făcând o comparaţie, aceasta a spus că iodenul a fost acel dar dorit  “atât de mult, dar obţinut atât de greu”.

Una dintre cele mai mari încercări la care a fost supusă a fost plecarea tatălui ei pe front, în Rusia.

“La un moment dat îmi amintesc că s-a întors într-o permisie. Nu l-am mai recunoscut, iar el îmi spunea: "Eu sunt, tata". Apoi a plecat şi nu s-a mai întors. A fost prizonier în Rusia şi acolo a dispărut... A trebuit să ne descurcăm fără el. Mama era femeie de serviciu. În acei ani era greu să-ţi găseşti o slujbă. Eu vindeam ziare, la colţul străzii. Era acolo o femeie, pe care o rugam să mă lase se vând şi eu. Luam ziarele în mână şi strigam cât puteam de tare: "Luptătorul bănăţean" sau "Temeswar zeitung". Seara ajungeam acasă cu câţiva bănuţi şi eram deosebit de fericită că puteam contribui la bugetul casei”, adaugă fosta sportivă care a purtat cu mândrie drapelul românesc la competiţiile internaţionale.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Fapt divers

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate