Editura Evenimentul si Capital

POVESTEA cerșetorului afgan | Poveștile lui Bruno

Autor: | | 2 Comentarii | 1973 Vizualizari

Am un prieten bogat, care are mai multe magazine în centrul Capitalei: rotiserii, fast-food-uri, cabinete medicale, veterinare, de avocați etc.

 Acum vreo 7 ani s-a aciuat lângă una din rotiseriile lui un orb însoțit de o cățea. Când nu avea ochelarii pe nas era înspăimântător, căci avea ochii scoși. După ce primea de la vreun client sau de la vânzător o bucată de pui, se retrăgea într- un colț, mesteca bine carnea și o scotea să i-o dea câinelui care-l însoțea. Intrigat de comportamentul lui ciudat, care-i alunga clienții de la rotiserie, prietenul meu s-a hotărât să stea de vorbă cu el. L-a chemat în biroul lui, dar el a refuzat să intre dacă nu intra și cățeaua lui. Mirați de atașamentul lui față de un câine, ne-am hotărât să-i ascultam povestea.


Cu cât mă îndepărtam de țara mea, cu atât interesul și dorința de a ajuta Afganistanul scădeau simțitor


- Tatăl meu a fost mollah- ul orașului Kabul. El a fost cel care a organizat apărarea orașului la invazia rușilor. Credea mult în valorile civilizației americane și a început tratative cu ambasada SUA pentru susținerea rezistenței afgane.


FOTO: Bruno Ștefan



Lupta de guerilă pe care a dus-o de la început a creat o solidaritate uriașă între afgani și el a primit sprijin din toate colțurile țării. Dar într-o zi, sub pretextul ajutorului islamic, în orașul nostru au intrat trupele saudite. Au ocupat poșta, gara, radioul, spitalele și toate punctele cheie din oraș, spunând că vor să organizeze mai bine apărarea în fața rușilor. Tata nu l-a privit cu ochi buni de la început pe liderul lor, Osama bin Laden, căci părea viclean și cu scopuri ascunse. Antipatia a fost reciprocă, dar nu s-a manifestat o bună bucată de vreme. Când Osama l-a proclamat mollah peste oraș pe un alt afgan, dându-l la o parte pe tata, acesta a reacționat cerându- i să părăsească țara. În acea noapte, seraiul nostru a fost atacat de saudiți, tata a fost omorât, la fel și mama și fratele meu cel mare, iar mie mi-au scos ochii, urmând să mă omoare a doua zi, împreună cu celălalt frate și cu sora mea. Cum cunoșteam toate cotloanele casei, am reușit să fug și să mă ascund în casa imamului de la periferie - vechi prieten cu tata. La scurt timp, Osama a declanșat războiul cu americanii, iar Kabulul a fost continuu bombardat. Într-o noapte, o bombă a atins casa imamului strivindu- ne pe toți sub ruinele ei. Eu am nimerit sub masă, dar nu mă puteam mișca pentru că deasupra mea erau mormane de moloz. I-am strigat pe toți din casă, dar nimeni nu mi-a răspuns și cred că erau morți cu toții. Eram convins că voi muri și eu, căci nu știam cum pot să ies. Întrun târziu am auzit un lătrat de câine. Am strigat și câinele și-a dat seama unde eram. A reușit să-i alerteze pe vecini și m-au scos de sub dărâmături. Au venit cei de la Salvare și au vrut să mă ia la spital, dar eu am fugit de teamă să nu încap iar pe mâna saudiților. Atunci, cățeaua a venit după mine. De parcă ar fi înțeles totul fără să-i vorbesc, m-a scos din oraș pe drumuri ascunse, ferite de paza oamenilor lui bin Laden și, după 10 săptămâni de rătăciri prin tot felul de așezări, am hotărât să părăsesc țara. Căci întreg Afganistanul era bombardat, chiar și munții cei feriți și plini de peșteri secrete. Însoțit de această cățea, am traversat munții și am ieșit din țară pe la Bala direct în Turkmenistan. Am bătut la porțile mai multor căpetenii turkmene care, în trecut, apelase la ajutorul tatălui meu, rugându- i să mă ajute să-i îndepărtez pe saudiți din Afganistan. Amăgiți însă cu ideea îmbogățirii cu petrolul din Marea Caspică, cei mai mulți lideri nu mai voiau să audă de țara mea - se temeau și de ruși, și de americani, și de saudiți și nu voiau să aibă vreo atitudine vrăjmașă față de ei. Așa că am plecat mai departe în Armenia, apoi la kurzii din Turcia și, negăsind sprijin nici la ei, am urcat în Bulgaria și apoi în România. Am ajuns aici după 6 luni de mers, în cea mai mare parte pe jos, dormind pe marginea drumurilor și mâncând ce îmi dădeau oamenii sau ce găsea cățelușa asta. Cu cât mă îndepărtam de țara mea, cu atât interesul și dorința de a ajuta Afganistanul scădeau simțitor.


Și am continuat să cerșesc ca să am cu ce s-o hrănesc pe cățelușa mea, și să strâng ceva bani pentru a o putea vindeca


Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Invitaţii evz

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate