Editura Evenimentul si Capital

Poveste de la „Mărțișor”, după ce a adormit Mitzura

De astăzi, stăpâna „Mărțișorului” e cățelușa Lola. Urmașa lui Zdreanță! FOTO: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU
Autor: | | 2 Comentarii | 2052 Vizualizari

Fiica lui Tudor Arghezi se va odihni alături de ilustrul său tată și de câinele copilăriei sale, Zdreanță. Noua „stăpână” a conacului e cățelușa Lola. E surdă și lovită de o mașină

O toamnă implacabilă s-a împrăştiat prin livada de cireşi şi vişini ai Domeniului Mărţişor. Culorile ei se îmbină armonios, dacă nu-ţi ridici privirea către blocurile mucegăite, ca nişte bube, cum le-ar fi spus, probabil, poetul adormit. Dacă până ieri, în curte se aflau trei morminte, de acum încolo o cruce nouă va completa tabloul depresiv al unui cimitir mic și ciudat. Lângă Tudor Arghezi și soția sa, Paraschiva, se va odihni și fiica lor, Mitzura. Iar din apropiere vor auzi mereu cum latră Zdreanţă, căţelul cu ochii de faianţă.


FOTO : Mitzura Arghezi



Printre picioarele groparilor se încurcă Lola, o căţeluşă bătrână, surdă şi cam şuie, ultima moştenitoare a „mausoleului” de lemn vopsit în verde care a fost coteţul celebrului căţel. E şefa celor cinci căţei care păzesc livada. „Zdreanţă a trăit vreo 16 ani. Lola are şi ea vreo zece… Era preferata lui Mitzura”, povesteşte, cu lacrimi în gât, Marieta Rădoi-Mihăiţă, muzeografa casei memoriale „Tudor Arghezi”. „Vara, când e cald, Lola stă întinsă pe lespedea lui Arghezi. Nu știm de ce...”, te înfioară femeia îmbrăcată în negru, de doliu. Se uită şters către noul mormânt: „Baruţu, fiul poetului, e înmormântat în cimitirul central din Arad, dar ea, Mitzura şi-a dorit să fie înhumată aici, în curtea Mărțișorului”. Dorinţa fostei artiste, ziariste şi politiciene a fost respectată. „Am primit aprobările necesare de la Patriarhie, Biserica Mărţişor şi Primăria Generală”, şopteşte muzeografa. „Muzeul Literaturii Române, de care ţine Casa Memorială Arghezi, prin Primăria Capitalei, va suporta cheltuielile de înmormântare. Măcar atât să facem...”, e trist Ioan Cristescu, directorul MLR. 


FOTO: Tudor Arghezi



Povești cu Zdreanță

La etajul vilei, lucrurile sunt aşezate de parcă viaţa a continuat neîntrerupt. Pe biroul poetului, stiloul și colile de hârtie îl așteaptă pe stăpânul cuvintelor. Alături, celebra șapcă și bastonul parcă îți vorbesc. Într-o vitrină, e expusă medalia Premiului Herder, pe care poetul l-a câştigat la 85 de ani! În dormitor, pe pat, se joacă trei păpuşi. Au fost ale ei... „Mitzura – eu îi spuneam Mitzi – a dormit aici până în 1967 când casa, donată de Arghezi, a ajuns în proprietatea statului. Ea a continuat să vină, până acum doi ani, de două ori pe săptămână. Făcea armată cu noi, personalul: patru paznici, două supraveghetoare și cu mine, muzeografa. Stătea de vorbă cu grupurile de copii. Le povestea de copilăria ei şi a lui Baruţu... Le spunea de Zdreanţă”, îşi aminteşte Marieta.




Parterul casei, conform testamentului, a rămas în proprietatea Mitzurei, până la moartea sa. Doar etajul a fost, propriu-zis, muzeu. De acum încolo, totul va fi public. „Dar ea n-a mai vrut să stea aici”, te lămureşte muzeografa. Era şi greu să stai la parterul unei case unde la etaj e muzeu... De altfel, toate cheltuielile de întreţinere ale casei şi domeniului sunt pe ştatele de plată ale MLR. Inclusiv hrana căţeilor!  

Mărțișorul e la adăpost” 

Evident, au apărut acum și moștenitori de care se știa puțin. Doina Teodorescu, o presupusă nepoată a lui Arghezi, de pe urma unei relații a fiului său Baruţu, poate emite pretenţii. „Ea nu a formulat, până acum, nicio cerere oficială vizavi de casa lui Arghezi”, răsuflă uşurată Marieta Rădoi. Însuşi academicianul Eugen Simion a declarat public că: „Mărţişorul este la adăpost”. 

Inocentă, Lola dă din coadă veselă. „Nu prea mai aude săraca și a fost și călcată de o mașină”, o mângâie între urechi un paznic burtos. De ieri, ea e stăpâna „Mărțișorului”.




Cântec de adormit Mitzura

Doamne, fă-i bordei în soare, Într-un colţ de ţară veche, Nu mai nalt decât o floare Şi îngust cât o ureche.

Şi-n pridvor, un ochi de apă Cu o luntre cât chibritul, Ca-n crâmpeiul lui să-ncapă Cerul tau şi nesfârşitul.

Şi mai dă-i, Doamne, vopsele Şi hârtie chinezească, Pentru ca, mânjind cu ele, Slava ta s-o zmângălească.

Şi când totul va fi gata S-o muta la ea şi tata. (Tudor Arghezi)




Alte articole din categoria: Cultură

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate