Editura Evenimentul si Capital

Poezii de Mircea Dinescu în premieră absolută. Istoriile lui Alex Ștefănescu

Autor: | | 2 Comentarii | 2648 Vizualizari

Pentru munca mea de-o viață de critic literar, pentru nopțile pierdute și ochii obosiți de citirea a mii de cărți, primesc o răsplată regească: Mircea Dinescu îmi citește la telefon câte o poezie a sa, imediat după ce a scris-o.

Iar în ultima vreme Mircea Dinescu se află într-o formă de zile mari. Versurile pe care mi le citește au atâta farmec încât până și telefonul intră de la sine pe „vibrații”. Iar agenții serviciilor secrete care-mi ascultă convorbirile lasă deoparte orice precauție și la sfârșitul fiecărei poezii aplaudă cu entuziasm. Îi aud clar în telefon. Ce oameni cultivați!

Mircea Dinescu scrie din nou poezie bună, oferind prezumtivilor săi cititori un spectacol de inteligență artistică. Știu că adversarii lui literari − și are mulți, pentru că toți autorii mediocri îi sunt adversari − vor considera o veste proastă renașterea marelui poet. Dormeau fără grijă după ce stabiliseră că el nu mai există ca scriitor, că se pasionează de afaceri și că s-a dedicat artei culinare. La fel de mult s-ar fi bucurat dacă ar fi aflat că a înnebunit sau că s-a călugărit. Nu s-au gândit că Mircea Dinescu rămâne poet chiar și dacă stă în cap. Eu am știut tot timpul că talentul cu care a uimit lumea în tinerețe e același, că Vezuviul nu se stinge niciodată, chiar dacă are perioade în care nu erupe. Și iată că am avut dreptate.

Noile poezii ale lui Mircea Dinescu sunt chiar noi. Poetul nu se repetă, are acum altceva de spus. Se repetă doar sentimentul de eveniment literar pe care îl provoacă textele sale. O temă nemaiîntâlnită la el, de un dramatism răscolitor, este aceea a corpului care trădează prin îmbătrânire:

ULTIMUL CEAI

Întîi ți se dă corpul doar ție cu chirie

Pînă pricepi că-s sute de locatari în el

Penibil ca o gloabă ce intră-n fierărie

c-ar vrea dintr-o potcoavă să-și toarne un inel

o să te joci o viață de-a butlerul cu lordul

ce-ți hăituiește vulpea pitită sub buric,

te duci la spițerie că te trimite cordul

să-i iei anticolivă și prafuri antidric,

o să-ți păzești vezica și-o să te-nchini fățarnic

cînd treci pe lîngă sfînta ta boală de plămîni

și țucălar și moașă și bonă și paharnic

o să-ți petreci la groapă ciolanele auguste

cu morga unei rude sosite din Șanhai

și-or năvăli săracii pe tine să îți guste

esența translucidă din ceștile de ceai...

Ce tristețe elegantă! Ce plâns melodios!

Iată și alte poezii pe care Mircea Dinescu mi le-a citit la telefon, pulverizând un parfum fin în viața mea de fiecare zi. Mă încântă, îndeosebi, ironia subțire și tăioasă ca laserul. Cât despre rimele – ingenioase, neașteptate – sunt convins că i-ar fi plăcut și lui Eminescu:

LA VIE EN ROSE

De m-ar trimite maica-n vecini să cumpăr borș,

desculț, prin praful lumii, în veacul catastrofic,

m-aș costuma-n cămașa țăranului din Gorj

ce s-a desprins cîinește-n Paris din lanțul trofic.

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației

Pagina 1 din 2
Tag-uri: mircea, dinescu, poezii



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Invitaţii evz

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate

X