Editura Evenimentul si Capital

Pleyel, nr. 6668

Sever Voinescu
Autor: | | 2 Comentarii | 1629 Vizualizari

Cu pianul acesta, Chopin a avut mai mult bătăi de cap. L-a folosit puțin și l-a abandonat. Dar, dacă e să fim corecți, mai multe bătăi de cap pare a fi avut George Sand.

Cei doi, însoțiți de copiii lui George Sand și de o slujincă pe care o luaseră cu ei de la Paris, au debarcat pe insula Mallorca în ziua de 8 noiembrie 1838. Cătau soare, liniște și confort. Au găsit nori și ploaie, drumuri impracticabile și cazări imposibile.

Chopin primise de la medicul său recomandarea unei cure de aer curat, la soare, după o răceală puternică, iar Maurice, fiul cel mare al lui George Sand, primise cam aceeași recomandare din pricini reumatice. Cum Sand și Chopin tocmai începuseră relația lor în acea vară, ideea unei plecări din Parisul iernatic spre soare, pentru o perioadă mai lungă, li s-a părut excelentă. Inițial s-au gîndit să meargă în Italia, dar cîțiva prieteni spanioli i-au convins să încerce insula Mallorca. La acea vreme, Mallorca era departe de a fi destinația ultra-turistică de astăzi. Era, mai degrabă, o insulă destul de izolată, cu locuitori nu foarte avuți și deloc deschiși spre lume. Întreaga experiență a acelei călătorii și a sejurului este descrisă splendid, uneori cu sarcasm, alteori cu umor și afecțiune, de George Sand în ”Un hiver à Majorque”, carte apărută în 1842, cînd relația ei cu Chopin era la apogeu. Pe scurt, și Sand și Chopin au fost fermecați de frumusețea naturală a insulei, dar dezgustați de localnici, pe care i-au găsit inculți, provinciali, închiși, bîrfitori, răi, oportuniști – ba chiar proști.  Acum, e posibil ca standardele lor să fi fost prea exigente – Parisul însuși era șocat de aparițiile sociale ale lui George Sand, care nu doar că alesese un pseudonim literar masculin, dar se îmbrăca în cămăși bărbăteși și pantaloni, fuma agresiv, înșira amanții, dar și amantele, fiind perfect confortabilă într-un mariaj cu mult mai ”liber” decît își imaginează azi cei mai libertini dintre noi că ar putea exista. ”Singura mea ocupație este să fiu liberă” – spunea George Sand cam la vremea la care l-a întîlnit pe Chopin. Dacă Parisul era uimit de uraganul liberal al acestei femei, ce pretenții puteai avea de la niște rurali mediteraneeni de pe o insulă rămasă, în zorii secolului al XIX-lea, la mentalitatea medievală bizantino-arabo-hispanică?

Dar să nu mă depărtez de la pian! Chopin nu putea pleca pentru perioade mai lungi fără pianul său. În plus, era sigur că nu va găsi instrumente mulțumitoare pe insulă, așa că a cu Camille Pleyel, cel care fabricase pianul cu numărul 6668 pe care lucra Chopin, să i-l împachetze și să i-l trimită la Mallorca. În plus, Pleyel i-a comisionat și o lucrare pe care Chopin avea să o compună pe insulă, dîndu-i o generoasă arvună. Această lucrare avea să fie cele opusul nr. 28, cele 24 de preludii pe care Chopin le-a compus cu gîndul la Bach. În orice caz, pianul a sosit la Palma abia pe 21 decembrie, adică la aproape 2 luni de la sosirea lor pe insulă. Între timp, Chopin, Sand și cei doi copii, plus servitoarea care începuse să le facă numai necazuri, se mutaseră de la Palma, unde pur și simplu nu existau apartamente de închiriat și unde societatea fusese de-a dreptul respingătoare cu ei, la mănăstirea din Valldemossa, cîțiva kilometri în interiorul insulei. Acolo a ajuns, abia în primele zile ale lui 1839,  pianul Pleyel al lui Chopin, după ce a stat mult și bine în vamă, unde autoritățile insulei stabiliseră o taxă uriașă pe care cei doi chiar nu o puteau plăti, fiind nevoie de intervenția consulului francez de la Palma pentru ca taxa să devină, totuși, rațională. Apoi, pe drumuri aproximative, într-un car tras agale de măgari, Pleyel 6668 a ajuns în chilia mănăstirii Valldemossa, unde îl aștepta Chopin.

 

Loading...
Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate