Este o artă. Care îmbină “milităria cu plăcerea…de a desena, de a picta etc.. Pe avioane! Acest “lucru are o istorie mai mult decât interesantă.

Nose art este pictura decorativă pe fuselajul bombardierelor militare, de obicei localizată în partea din faţă, pe botul avionului. De fapt, o formă a graffiti-ului pe avioane.

Aceasta formă de manifestare artistică a început din Primul Război Mondial în SUA şi a continuat în Al Doilea Război Mondial, (a fost apreciată şi în România) şi până în zilele noastre. Spre exemplu femeile gen “pin-up” pictate pe unele dintre fuzelaje (vorbim despre avioanele scoase din uz) constituind un succes constant şi în prezent. Practica decorării avioanelor, personalizarea lor, nu a venit de la americani, ci a plecat de la piloţii italieni şi germani din Primul Război Mondial. Prima pictura în stil nose art a fost realizată în 1913. Nu era o femeie, ci un monstru marin pictat pe partea frontala a unui hidroavion!

Nu s-au luat măsuri

Acest fel de artă a devenit populară din motive variate: superstiţii, protecţia împotriva raului, etc. În timpul secolul XX, această tradiţie s-a păstrat prin decorarea vehiculelor de război, în special avioane. Nose art este acel gen de artă folosită pe aeronavele de atac. Iar cel care folosea avionul ca pe un instrument de lupta, îl decoar cu reprezentări artistice unice, menite să ofere personalitate echipajului. Printre motivele pentru care în secolul XX avioanele au fost decorate: privarea sexuală, tachinarea inamicului, noroc, şi aşa mai departe.

Pasiunea pentru nose art a venit de la faptul că nu a fost aprobată în mod oficial, dar nici nu s-au luat masuri împotriva ei.

Nose art a fost folosit în Primul Război Mondial mai mult ca o emblemă extravagantă. Adevăratul nose art a apărut în Al Doilea Razboi Mondial, fiind apreciată atât de piloţii Axei, cât şi de Aliaţi. În timpul războiului, artiştii care pictau avioane, au fost la mare căutare şi plătiţi bine de Armata Aeriană a Statelor Unite (USAAF). Dar comandanţii Fortelor Armate Aeriene acceptau această artă mai mult pentru creşterea moralului piloţilor. Armata Maritimă a Statelor Unite a interzis categoric această formă de exprimare, iar în Canada şi Anglia era privită mai mult ca pe ceva ciudat, neobişnuit.

În Războiul Corean, nose art-ul a fost popular pe bombardierele americane, A-26, B-29 şi C-119 de transport. Datorită schimbarilor politicii militare, cât şi faţă de reprezentarea femeilor pe avioane, după războiul din Coreea, au fost respinse numeroase reprezentări grafice în acest domeniu.

Nuditate şi imaginaţie

Epoca de aur a nose art-ului a fost atinsă în Al Doilea Război Mondial şi în Războiul din Corea (1950-1953).

În timpul războiului din Vietnam, transportoarele de armament AC-130 ale Escadrilelor Forţelor Speciale U.S. aveau pictate cel mai adesea nume precum: “Thor”, “Azrael – Angel of Death”, “Ghost Rider”, “War Lord” and “The Arbitrator”. Nose art-ul a reînviat în timpul operatiunilor Desert Storm. Armata Aeriană a Statelor Unite a sancţionat neoficial revenirea în nose art a pin-up-ului (complet îmbracat) chiar şi având permisiunea Comandamentului Strategic Aerian de a folosi în ultimii ani pin-up-urile pe bombardiere. A fost permisă însă continuarea tradiţiei prin folosirea numelor precum “Memphis Belle”.

Sursele de inspiraţie pentru nose art-ul american variau, începând cu pin-up-uri clasice precum Rita Hayworth şi Betty Grable, caractere din desene animate precum Donald Duck şi Popeye, până la personaje din istorie ca Yankee Doodle.  Desenele animate şi pin-up-urile au fost cele mai populare, alături de animale, pseudonime, oraşe, titluri de melodii sau filme cunoscute. Unele nose art-uri au fost create special pentru intimidarea inamicului.

În poziţii diferite

Fetele pin-up s-au regăsit pe fuselajul avioanelor în poziţii diferite, îmbrăcate sau dezbrăcate. Lipsa restricţiilor au stimulat imaginaţia artiştilor şi echipajelor, lucru care se reflecta în atitudinea sexy a fetelor pin-up pictate. Ca urmare, Armata Fortelor Aeriene a încercat, fără success, în a restabili un sentiment de bună-cuviinţă, odata Regulamentul AAF 35 din 22 august 1944. Acest regulament permitea nose-art-ul, încercând fără succes să instituie un sentiment de decenţă. Nose art pe tema pin-up girls a fost interzisă în Marină prin directive ce prevedeau asta.

Nuditatea în nose-art a fost mai des întâlnită pe avioanele care zburau în zona Pacificului, decât în Europa.