Există nişte tipare în poziţia unor ţări vest-europene faţă de alte naţiuni, şi ele se bazează pe emotie. Intr-un singur moment istoric cele mai dezvoltate tari din Europa au fost favorabile Romaniei: in timpul si imediat dupa evenimentele din 1989. In rest, in toata istoria cunoscuta, romanii au fost ca si inexistenti sau, uneori, ponegriti. Doar celor foarte valorosi li s-a oferit cetatenia si sunt omagiati ca cetateni occidentali.

In decembrie 1989, cu mortii pe caldaram, cu un Craciun ratat, si marcati de frenezia eliberarii de sub opresiunea comunismului, romanii au fost beneficiarii unei simpatii nemarginite din partea intregii lumi. Europa ne-a deschis portile (si granitele) si ne-a primit cu bratele deschise, fara a ne mai tine timp de 9 luni in lagare, conform legilor.   Cu cat dramele romanesti erau accentuate mai gros – morti, raniti, infirmi, copii abandonati, HIV, etc. – cu atat simpatia era mai mare. Din pacate, realitatile momentului erau datorate politicilor comuniste rezultate in urma impartirii de la Yalta din 1945, impartire la care romanii nu au avut nici un cuvant de spus.

Imediat dupa 1989, vestul ne-a sustinut, ne-a trimis ajutoare, organizatii non-guvernamentale s-au implicat in ameliorarea si, mai apoi, in eradicarea unor tragedii in desfasurare, am beneficiat din plin de intreaga compasiune si de spiritul umanitar din partea vesticilor, si de ajutoare materiale consistente.

Astazi, unele tari vest-europene arata mai multa simpatie si ofera mult mai multe drepturi altor natiuni. La prima vedere, principalul criteriul este cruzimea evenimentelor care s-au abatut asupra natiei respective, un al doilea criteriu pare a fi asa-zisa datorie istorica pe care fostele imperii o au fata de unele natiuni. Nu mai exista nici un fel de compasiune intra-europeana.    La ordinea zilei este ajutorarea transfugilor musulmani. Cu cat genocidul e mai mare si atrocitatile mai crunte, cu atat nivelul de ajutor este mai mare. State europene se intrec in a incalca legi si tratate ale uniunii, se paseste cu lejeritate peste vointa altor parteneri din cadrul UE, totul cu un singur scop: sa fie primiti aici cetateni ai unor tari care astazi fac rating cu cele mai retrograde sisteme juridice, cele mai inumane comportamente sociale si unele dintre cele mai abjecte razboaie civile. Pe occidentali se pare ca ii motiveaza grozaviile.

  De prin 1990, bunavointa vest-europeana fata de romani a disparut mai repede decat un portofel cazut pe jos in Gara de Nord, iar generozitatea se indreapta catre musulmani. 

Indiferente la diferentele sociale, culturale, lingvistice, cateva din cancelariile vestice deschid larg usile Uniunii Europene pentru intruziunea unor persoane a caror filozofie si religie fac lumile noastre incompatibile. Caci exista diferente uriase intre societatile din care provin acesti noi imigranti, si natiunile democratice.

Cea mai importanta diferenta este tocmai lipsa democratiei la musulmani, chestiune peste care se trece extrem de usor. Desigur, suntem cu totii solidari adevaratelor drame: familii de imigranti care vin in Europa pentru ca (teoretic) nu mai au unde sa mearga. Suntem solidari si cu cei care au murit incercand sa ajunga in lumea democratica. Ceea ce ne macina insa, este frica de importul atrocitatilor pe care imigrantii le pot aduce o data cu ei.

Privind in urma la relatia pe care o avem cu UE, constatam ca am fost admisi la masa bogatilor doar pentru a aduce ce mai aveam noi bun prin frigidere. Mai niste energie, mai niste banci, niste asigurari, in general ceva ce aducea profit in orice situatie. Ne-au determinat sa le vindem de prin casa ce mai aveam de valoare si ne-au dat in schimb niste reguli pe care ei le aplica selectiv sau le schimba dupa cum le este interesul. Apoi s-au inchis in curtea Schengen si ne-au lasat sa privim prin gard, punandu-ne piedici si tratandu-ne ca pe ruda saraca si prost imbracata care ii face de ras.

Intre timp, prin poarta din dos, deranjand alti buni vecini de-ai lor (Grecia, Italia), isi aduc niste necunoscuti de prin Africa si Asia, sa ii populeze. Dupa ce ii verifica la pregatire si supunere, pe aia care merita ii pastreaza la ei, pe aia pe care nu ii plac ni-i baga noua in curte, ca vrem, ca nu vrem.