Editura Evenimentul si Capital

Pe 26 aprilie 1992 Capitala României a cunoscut un moment istoric : Primirea triumfală făcută de bucureșteni Regelui Mihai. Reportaj de la fața locului | ROMÂNIA LUI CRISTOIU

Ion Cristoiu
Autor: | | 24 Comentarii | 4057 Vizualizari

26 aprilie 1992 - 500.000 de bucureșteni îi fac Regelui Mihai o primire trimufală !

Despre acest moment cunoscuta specialistă în postdecembrism – Domnița Ștefănescu - scrie în Cronologie. 8 octombrie 1991 – 13 noiembrie 1992 din cartea mea de comentarii dedicate acestei perioade, Mascarada de la Cotroceni. Proză politică, Editura Adevărul Holding 2011 :

„26 aprilie. Fostul rege al României este primit în triumf de locuitorii Capitalei, care se regăsesc din nou în stradă, cu sutele de mii. Regele este întâmpinat cu pâine şi sare şi cu ouă roşii. Pe traseul dintre Aeroport şi biserica Sf. Gheorghe, Mercedesul cu stema regală înaintează cu greu, datorită mulţimii dornice să revadă, după decenii de interdicţie, pe cel care a fost rege al României. Se strigă: „Regele Mihai», „Trăiască regele!», se cântă „Christos a înviat». Automobilul cu familia regală trece pe sub Arcul de Triumf, ceea ce îi va emoţiona pe unii şi îi va face să se înece de furie pe alţii. La reşedinţa de la Hotelul Continental ex-regele se întâlneşte cu oamenii politici din Opoziţie, cu oameni de cultură şi ţine un scurt discurs, din balconul Hotelului Continental, mulţimilor nesfârşite care l-au urmărit cu emoţie. Practic tot centrul Bucureştiului, în acel moment, primise până la refuz populaţia care, de bună voie, în ziua de Paşte, ieşise în stradă să-şi primească oaspetele regal. Un număr impresionant de cetăţeni ai Capitalei, unii sosiţi chiar din alte localităţi aleseseră în deplină libertate să iasă în stradă în ziua de Paşte, pentru a ovaţiona un personaj marcant şi tragic al istoriei ţării. Un asemenea eveniment nu putea trece neobservat şi fără urmări.



27 aprilie. În unele publicaţii apar intervenţii vibrând de indignare împotriva vizitei fostului suveran care conţin acuzaţii şi insulte colorate la adresa oaspe-ţilor, dar şi a celor care i-au întâmpinat cu atâta căldură. Se dă din nou cuvântul cetăţenilor nemulţumiţi. Unii cer demisia lui Radu Coşarcă, angajat al TVR, pentru că şi-a permis să prezinte vizita regală la emisiunea de sinteză politică «7 X 7». Antimonarhiştii revoltaţi acuză TVR că a acordat prea mult spaţiu pentru prezentarea vizitei. Totul se amplifică până la dimensiunile unui scandal greu de stins.”

La vremea respectivă eram director al săptămînalului Expres Magazin. Eram însă un director care nu șovăia să facă teren ca un reporter, pe lîngă scrierea amplului comentariu săptămînal. În consecință, am aranjat cu un membru PNȚCD să am un loc la fereastra unuia din blocurile care dădea spre Piața Sfîntul Gheorghe, unde urma să vină Majestatea Sa. Am putut urmări, astfel, dintr-un loc de invidiat de orice reporter, incredibila primire făcută de bucureșteni Regelui Mihai.

Această experiență de reporter se regăsește din plin în amplul comentariu despre vizită semnat de mine pe ultima pagină a săptămînalului Expres Magazin din 29 aprilie 1992 sub titlul „Un candidat la preşedinţie: Regele Mihai”.

Îl reproduc pentru cititorii de azi ai Evenimentului zilei, conștient că e un document istoric, fie și pentru că descrie și comentează un moment istoric.

Să recapitulăm!

Marţi, 21 aprilie 1992, presa a găzduit un Comunicat potrivit căruia Prea- Sfinţia Sa Pimen, arhiepiscopul Rădăuţilor şi Sucevei, a adresat Regelui Mihai invitaţia de a petrece la Putna sărbătorile de Paşti.

Imediat, Ministerul de Externe a declarat că a dat instrucţiuni ambasadorului nostru de la Berna pentru ca perechea regală să primească dreptul de intrare în ţară. Potrivit corespondentului nostru din Elveţia, ambasada a telefonat Regelui, invitîndu-l să vină după vize. Asta fără ca Regele să i se fi adresat cu vreo cerere. La început vizita s-a anunţat ca fiind limitată la Mănăstirea Putna. Un Comunicat emis ulterior a extins-o la Bucureşti şi la Curtea de Argeş. Plecînd de la afirmaţia cercurilor regale, atît invitaţia, cît şi repeziciunea cu care Regele a primit viză sînt neobişnuite. Există toate datele să credem că, de data asta, Bucureştiul nu numai că nu s-a opus venirii Regelui, dar a şi provocat-o.

O generozitate care nu poate decît să descumpănească

O asemenea bunăvoinţă a părut multora suspectă.

Regele Mihai a fost şi este coşmarul domnului Ion Iliescu. În ciuda declaraţiilor prezidenţiale că monarhia e o instituţie anacronică nu numai în România, dar şi în lume, în ciuda campaniei deşănţate duse de presa fesenistă şi naţionalist-comunistă, echipa venită la putere în Decembrie 1989 a evitat din răsputeri o confruntare cu opţiunea populară în chestiunea monarhiei. Astfel, regimul fesenist a fentat un Referendum pe marginea formei de guvernămînt prin şiretlicul care s-a numit Referendumul privind Constituţia.

Două tentative ale Regelui de a vizita România au fost brutal retezate.

Preşedintele Iliescu s-a temut de reacţia populaţiei. Iată de ce brusca generozitate a guvernului român nu putea decît să descumpănească. Era greu de crezut că primul ministru, cît şi ministrul de Externe şi-ar fi putut permite în această chestiune gesturi pe cont propriu. Apărea limpede că de la Cotroceni se dăduse foc verde, ba mai mult, că vizita Regelui fusese pusă la cale de la nivelul Preşedinţiei.

Că numai asta era explicaţia au dovedit- o mai multe lucruri bizare în contextul politicii româneşti actuale.

În primul rînd, faptul că nici un parlamentar din gruparea Iliescu n-a simţit nevoia să se exprime, de la tribuna Parlamentului, în chestiunea venirii Regelui. Adepţii Preşedintelui s-au dovedit agresivi şi demagogi în chestiuni mult mai puţin importante decît vizita Regelui. Cu excepţia senatorului Simeon Tatu, a cărui intervenţie aberantă poate fi pusă oricînd pe seama unui moment de descumpănire a lucidităţii, toţi au tăcut. Nu s-au ridicat să ţină discursuri nici deja celebrii Gheorghe Dumitraşcu, Romulus Vulpescu, nici fidelii adepţi ai României Mari: Gheorghiţă Lupău, Petre Ţurlea.

Cuminţenia lor a fost de-a dreptul şocantă.

Sacrificiul lor de a nu se da în spectacol, aproape dureros.

În al doilea rînd, faptul că oficiosul prezidenţial Dimineaţa n-a creat tărăboi în această problemă, făcîndu-i Regelui cu degetul peste Carpaţi. Această stranie atitudine a Cotrocenilor nu putea să nu te ducă cu gîndul la o diversiune. Regimul fesenist ne-o obişnuit cu zeci de scenarii. Nu era nici o dificultate ca vizita să se dovedească o mare şi perfidă capcană. Puteau fi provocate incidente minore, rapid transformate, prin Televiziunea publică, în atitudini naţionale. Se putea găsi oricînd un grup de aşa-zişi entuziaşti care să îndemne mulţimea la un marş către Cotroceni. Puteau fi recrutate oricînd un număr de republicane bine proporţionate, care să se manifeste ca atare prin strigăte şi pancarde. Intens prezentate de TVR, ele ar fi fost pentru restul ţării o dovadă că Regele nu se bucură de simpatia poporului.

Şi cu toate acestea vizita s-a desfăşurat fără incidente.

Cum se explică atunci surprinzătoarea atitudine a autorităţilor noastre?

S-a hotărît domnul Theodor Stolojan asupra unei politici independente de preşedinţie?

A devenit regalist domnul Ion Iliescu?

Fireşte că nu.

Dubla lovitură gîndită de Preşedinte

Nu putem exclude, din start, ipoteza unor diversiuni compromiţătoare. Dacă ele au fost plănuite, mai mult ca sigur locul trebuia să fie Bucureştiul. Organizarea lor la Putna şi prezentarea lor la televizor risca o reacţie necontrolată a bucureştenilor. Micile incidente de pe traseul Bucureşti-Curtea de Argeş ne arată că specialiştii în diversiuni au găsit oameni dispuşi la aşa ceva. Numai că în Capitală astfel de manifestări ar fi fost imposibile. Primirea triumfală făcută Regelui le-a exclus. Punerea la cale a unei contrademonstraţii sau a unui scandal ar fi stîrnit mînia nu numai a regaliştilor, dar şi a celor care veniseră pur şi simplu să-l vadă pe Rege.

Dacă au existat scenarii, ele au fost abandonate în faţa neaşteptatei situaţii din Bucureşti.

Eu însă nu prea cred că Preşedintele şi forţele conservatoare care-l sprijină s-au gîndit la un cîştig prin compromiterea Regelui.

Altele au fost calculele lor.

Între altele, preocuparea de a impune pe plan extern imaginea domnului Ion Iliescu ca personalitate ataşată democraţiei, ba chiar ca personalitate anticomunistă. El trebuie să demonstreze că România anului 1992 e complet schimbată de cea a anilor anteriori. Tot ceea ce a umbrit imaginea ţării în străinătate poate fi lesne pus nu numai pe seama dificultăţilor tranziţiei, dar şi a politicii Guvernului Roman. Nu întîmplător Senatul României continuă anchetarea fostului guvern, fără a se preocupa o clipă de guvernarea Stolojan. Între faptele puse pe seama Guvernului Roman se numără, desigur, şi atitudinea brutală faţă de cererea Regelui de a veni în ţară să petreacă sărbătorile creştineşti.

Acceptînd, ba chiar provocînd vizita Regelui de Paşti, Preşedintele s-a gîndit la o dublă lovitură.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate