Enclava Afrin din Siria a devenit scena pe care se ciocnesc marile puteri mondiale și regionale și care amenință să devină detonatorul unui război de o anvergură mult mai mare. Vladimir Putin este regizorul care stabilește intriga

Situația din Siria, și așa complicată, s-a încâlcit și mai mult. Marți seara, miliții pro-Assad au pătruns în regiunea Afrin, pentru a oferi ajutor kurzilor de aici, aflați de o lună de zile sub asediul forțelor turce.

Mica enclavă aflată la sud de frontiera Turciei amenință să fie detonatorul unui război de o mult mai mare anvergură, din cauza puterilor ale căror interese politice și militare se ciocnesc aici.

Principala grupare armată kurdă, YPG (Unitățile de Apărare Populară) este privită de Turcia ca o aripă a PKK (Partidul Muncitorilor Kurzi), formațiune considerată teroristă de Ankara și Washington. Turcia vrea să îi alunge pe kurzi de la frontiera sa sudică și să creeze aici o zonă- tampon, care să-i despartă pe kurzii sirieni de kurzii turci, zădărnicind astfel formarea unui stat kurd independent.

Statele Unite au sprijinit până acum YPG în lupta pentru combaterea ISIS. YPG a fost fără îndoială forța terestră cea mai eficientă în războiul anti-jihadist; între altele, kurzii (cu sprijin american) au fost cei care au eliberat Raqqa, fieful sirian al ISIS.

Prinse între aliatul NATO (Turcia) și aliatul din Siria (kurzii), Statele Unite au fost extrem de reținute în Afrin. Singura reacție oficială a Washingtonului la invazia turcă a fost să ceară Ankarei „reținere”. Una extrem de timidă în comparație cu agresivitatea lui Erdogan, care a amenințat Statele Unite că vor face cunoștință cu „Scatoalca Otomană” dacă îi mai ajută pe kurzi.

Simțindu-se părăsiți, kurzii din Afrin au cerut ajutorul regimului de la Damasc, al lui Assad, cu care până acum avuseseră relații de neutralitate rece.

Pe 1 februarie 2018, ministrul sirian al Apărării calificase însă intervenția Turciei în Afrin drept „agresiune” și promisese că Damascul va apărea „integritatea teritorială” a Siriei. „Guvernul sirian a răspuns chemării datoriei și a trimis unități militare marți, care vor fi poziționați de-a lungul frontierei și vor participa la apărarea unității și a frontierelor teritoriului sirian”, a declarat marți purtătorul de cuvânt al YPG, Nouri Mahmoud.

Tătuca Vladimir

Rusia deține supremația aeriană în Siria, controlând tot ce mișcă pe cer, ceea ce înseamnă că invazia lui Erdogan în Afrin, sprijinită puternic de aviație, nu putea avea loc fără aprobarea directă a lui Putin.

Pătrunderea în Afrin zilele acestea a unor forțe care să lupte împotriva turcilor este de asemenea exclus să se fi făcut fără aprobarea Rusiei. Erdogan își luase prea mult avânt și trebuia temperat.

Aflat în vizită în Pakistan, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, avertiza că orice soluție privind viitorul politic al Siriei trebuie să respecte integritatea teritorială a țării. Adică Turcia trebuie să plece din Afrin!

Toate mișcările de trupe din ultimele săptămâni arată un singur lucru: în Siria, Putin joacă pe degete toate personajele cu măiestrie de păpușar.

Sultanul Erdogan, de două ori dat de rușine

Tot marți, președintele Erdogan se lăuda în fața presei că, în urma unei discuții telefonice de luni cu Vladimir Putin, a obținut oprirea desfășurării de trupe siriene în Afrin. Peste doar câteva ore, evenimentele aveau să-l facă de rușine.

Compoziția etnică a convoiului pro-Assad care a pătruns în Afrin pentru a lupta alături de kurzi împotriva turcilor reprezintă ea însăși o problemă nouă: „Luptătorii care sosesc... par să aparțină unei rețele de unități sprijinite de Iran care au participat și în trecut la eforturile militare ale lui Assad”, scrie corespondentul Washington Press.

Erdogan declarase marți că, pe lângă Putin, discutase luni la telefon și cu președintele iranian, Hassan Rouhani.

Iranul intră pe fir

Dacă este adevărat că luptătorii sosiți în Afrin sunt miliții pro-iraniene, atunci evenimentele l-au făcut de două ori de rușine pe Erdogan.

Dacă este adevărat ceea ce scrie Washington Post, atunci în Afrin avem miliții pro-Assad, sprijinite de Iran, care luptă umăr la umăr cu kurzii, aliați până acum ai Statelor Unite, care se opun atât regimului Assad cât și – mai ales – prezenței militare iraniene în Siria.

În ceea ce privește Iranul, acesta are relații bune cu Turcia, dar a denunțat „invazia” din Afrin. Potrivit site- ului Al-Monitor, dedicat problemelor din Orientul Mijlociu, oficialii iranieni au cerut omologilor turci să evite un război de uzură în Siria.

La rândul său, Rusia îl sprijină pe Assad, se coordonează militar în Siria cu Iranul, are relații foarte bune cu Turcia, dar are uși deschise și în tabăra kurdă.