Ministrul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, Theodor Paleologu, a ales, ieri, să deschidă cea de-a patra ediţie a Salonului de Carte Bookfest într-un mod mai neobişnuit, atipic faţă de precedesorii săi: prin lansarea, în sala de festivităţi a Bookfest-ului, din pavilionul 13 al Romexpo, a unui volum intitulat „Cartea Neagră a Patrimoniului”.

„Requiem pentru o casă”

Proiectul, realizat cu sprijinul MCCPN şi iniţiat de Ordinul Arhitecţilor din România, certifică preocuparea pe care Theodor Paleologu şi-a manifestat-o în permanenţă pentru salvarea patrimoniului construit şi apărarea identităţii culturale şi istorice a Capitalei.

Totodată, lansarea de ieri este debutul unei campanii mai largi a MCCPN, intitulată „Omul dărâmă locul” şi care va dura până pe 3 iulie. Următoarele evenimente sunt, astăzi, o dezbatere pe tema „Cărţii Negre a Patrimoniului” (la Librăria Cărtureşti Verona, de la ora 13.00), iar de la ora 21.30, violonistul Alexandru Tomescu va susţine, sub genericul „Requiem pentru o casă”, un recital extraordinar la vioara Stradivarius-Elder, în faţa ruinelor casei demolate din str. Visarion nr. 8 (colţ cu bulevardul Lascăr Catargiu).

Un blazon „cacarisit”

La lansarea de ieri, coordonatoarea volumului, Hanna Derer, consilier al ministrului Culturii, a atras atenţia asupra faptului că generaţiile viitoare cu siguranţă ne vor judeca şi ne vor condamna, pentru modul în care am tratat, în aceşti ani, patrimoniul istoric. La rândul său, arh. Şerban Sturdza, preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România, a spus că distrugerile masive, la o scară greu de imaginat în timp de pace, ne fac pe toţi vinovaţi penal, inclusiv pe el însuşi. „Cetăţenii României au dreptul la istorie şi la arhitectură – veche sau nouă, dar de calitate –, aşa cum au dreptul la sănătate sau la justiţie”, a încheiat Sturdza. Câteva cuvinte a rostit şi Bogdan Tătaru Cazaban, consilier de stat în cadrul Administraţiei Prezidenţiale, reamintind de activitatea Comisiei Prezidenţiale dedicată problemelor patrimoniului.

Ministrul Theodor Paleologu şi-a permis chiar o mică cacofonie, pentru a mai destinde, în stilul său obişnuit, atmosfera care tindea să fie prea gravă: „Dacă capitala ţării este mutilată, blazonul naţional este cacarisit”, a spus el. „Nicio altă capitală nu a fost distrusă cum a fost distrus Bucureştiul în ultimii 20 de ani”, a atras atenţia Paleologu, care şi-a exprimat hotărârea de a prezenta cartea şi în Parlamentul României. „Patriotismul începe cu grija pentru patrimoniu. În lipsă de patriotism, compensăm prin cocoşism”, a mai afirmat ministrul, în acelaşi stil caracteristic.

„Un adevărat paricid cultural”

Volumul „Cartea Neagră a Patrimoniului. Distrugerea patrimoniului arhitectural şi urbanistic din România” este realizat de Ordinul Arhitecţilor din România, cu sprijinul MCCPN, şi prezintă, în 120 de pagini, daunele provocate clădirilor de patrimoniu din Bucureşti, prin intermediul unor fotografii (de multe ori, puse în paralel: imobilul respectiv într-o fotografie de epocă şi aşa cum arată acum) şi al unor texte explicative. Textele volumului sunt semnate de Hanna Derer, Peter Derer, Dan Lungu, Dana Mihai şi Andrei Pippidi, iar prefaţa, intitulată „Patriotism şi patrimoniu”, îi aparţine lui Theodor Paleologu. „Patriotism sau corupţie: asta este întrebarea. Adică a fi sau a nu fi: corupţia şi grija exclusivă pentru interesul privat erodează însăşi substanţa identitară a acestei naţii. (...) În curând nu vom mai fi (români – n.n.) deloc, doar un agregat de hominieni fără memorie şi fără identitate. (...) S-ar putea spune că Bucureştiul riscă să devină Demolava secolului al 21-lea”, scrie Paleologu în acest text.

La rândul său, istoricul Andrei Pippidi, fost preşedinte al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, sub titlul „S.O.S. Bucureşti”, încearcă să diferenţieze dezastrul actual de alte intervenţii, mai mult sau mai puţin inspirate, efectuate în trecut: „Ceea ce se întâmplă acum este faptul că, în locul statului care loveşte în dreapta şi în stânga spre a îndeplini o misiune modernizatoare, avem de-a face cu specula de terenuri, nesăţioasă de a câştiga orice palmă de pământ pentru construcţii rentabile. Aşadar, dacă s-ar întoarce printre noi „împuşcatul”, s-ar mândri cu isprăvile noilor capitalişti”. Autorul pune punctul pe „i” în ce priveşte situaţia aşa-numitelor „zone construite protejate”: „Casele cărora nu li s-a recunoscut calitatea de monument istoric, cu acte în regulă, n-au nici o şansă să scape. Sunt foarte multe care, când s-a întocmit lista (monumentelor istorice, în anul 2004 – n.n.), au fost trecute cu vederea şi de această neglijenţă vor profita afaceriştii dezvoltării imobiliare. Chiar pentru imobile înscrise ca monumente istorice curg cererile de declasare”. „Ne plac sau nu, nu ne putem schimba părinţii. Iar sub ochii noştri se săvârşeşte un adevărat paricid cultural”, conchide Pippidi.

„Şi totuşi se poate şi altfel”

Sub motto-ul „Comunismul ne-a deturnat istoria. Noi o distrugem”, volumul „Cartea Neagră a Patrimoniului” inventariază agresiunile împotriva construcţiilor bucureştene, împărţite în două secţiuni: „Valori culturale dispărute” şi „Valori culturale degradate”. În prima secţiune, sunt prezentate, cu fotografiile de rigoare (cum arăta clădirea, atunci când mai există o astfel de fotografie, şi locul gol rămas acum), următoarele cazuri: Vinăria Palatului Ştirbei, trei case cu prăvălie (Lipscani, nr. 30, 32 şi 24), casa din str. Colţei nr. 40, casa din str. Anton Pann nr. 9. În toate aceste situaţii, la adresa respectivă se cască acum un hidos loc viran, lăsat pradă mizeriei şi gunoaielor sau transformat (cazul Colţei) într-o parcare care strică ansamblul arhitectural.

Numărul cazurilor de situri degradate este foarte mare şi ele sunt prezentate prin clasificare în funcţie de tipul de accident suferit (incendiu, cutremur) sau intervenţie umană efectuată asupra lor. O ultimă secţiune (mult mai restrânsă...), intitulată „Şi totuşi se poate şi altfel”, prezintă câteva cazuri fericite, de restaurare reuşită (Artur Verona nr. 2) sau de punere în valoare a spaţiului urban. Un post-scriptum este dedicat mediatizatului şi tragicului caz al casei din Maria Rosetti 38, care s-a început să fie demolată pe baza unei autorizaţii emisă ilegal.

Tirajul volumului, conceput sub forma unui dosar cu şină, este de 3.000 de exemplare. Este vorba doar de primul volum al seriei, „01: Bucureşti 1990 – 2009”, care se ocupă de distrugerile din Bucureşti. „Am ales Bucureştiul pentru că Bucureştiul e cazul pe care îl ştim cel mai bine şi e un caz de distrugere aberantă şi scandaloasă”, spune ministrul Culturii. Seria urmăreşte să prezinte daunele suferite de patrimoniul naţional în diferite oraşe, iar în prezent se lucrează intens la următoarele volume, dintre care unul ar trebui dedicat special distrugerilor masive din ultimii ani din oraşul Sinaia, odinioară socotit „perla Carpaţilor”.

Citiţi şi: Băsescu: Am vrut să zic tâmpiţi, nu filosofi