Dacă se începe recuperarea neurologică chiar și la câteva ore după accident există șanse mari ca bolnavul să-și recapete, dacă nu toate, măcar o parte din abilități. Din păcate, doar 4 spitale din România au secții de sine stătătoare de reabilitare timpurie. Din acestea, 3 sunt în București.

Neuroreabilitarea poate să te aducă, din nou, la muncă! Are tentă de slogan, dar este o realitate, după cum spun specialiștii reuniți la Școala Internațională de Vară de Neurologie de la Eforie Nord. În multe cazuri, dacă, imediat după accident, o echipă condusă de un neurolog preia pacientul și începe să lucreze cu el, sunt mari șanse ca acesta să revină la viața de dinainte, cu emoționalitate și sexualitate normale.

Stabilizați și trimiși, rapid, la reabilitare!

„Intervențiile de reabilitare trebuie să fie aplicate chiar în cadrul unităților de tratament acut, chiar și la câteva ore după accident, dacă este stabil biologic, iar mai târziu, undeva după 7 zile, noi trebuie să preluăm bolnavul”, a explicat prof. dr. Dafin Mureșanu, președintele Societății de Neurologie din România (SNR) și al Societății pentru Studiul Neuroprotecției și Neuroplasticității (SSNN).

Reabilitarea timpurie este o combinație între medicina de urgență, terapia intensivă  și recuperare

„Reabilitarea timpurie este o combinație între medicină de urgență, terapie intensivă și recuperare, în sensul că avem p a c i e n ț i care sunt instabili, care au nevoie de monitorizare a funcției cardiorespiratorie. Sunt clinici în care pacienții sunt încă pe respirație artificială, dacă i-ați vedea nu ați ști că sunteți pe o secție de reabilitare timpurie”, a detaliat prof. dr. Dana Boering, de la clinica St. Mauritius Therapieklinik Meerbusch, Germania.

Cum se face recuperarea timpurie

Practic, din momentul în care bolnavul a fost stabilizat biologic la secția de urgență, ar trebui începută reabilitarea, pentru ca deteriorarea stării sale să fie oprită și pentru a-l ajuta săși recapete funcțiile pierdute, de genul vorbire, mers, înghițit etc. Totul este foarte individualizat, pentru că depinde foarte mult de tipul de leziune cerebrală, de extinderea ei, de rezerva biologică, adică de starea de dinaintea accidentului. Apoi, sunt pacienți cu foarte multe boli asociate, adică au făcut accident vascular dar au și diabet și afecțiuni cardiace. Așadar, reabilitarea trebuie adaptată la particularitățile pacientului, subliniază prof. dr.Dafin Mureșanu.

„Depinde foarte mult, apoi, de modul în care se desfășoară intervenția în acut, dar și de cât de bine reușești să-i mobilizezi resursele interne și îl faci să lupte. Să faci pacientul să lupte pentru a-și redobândi starea este un lucru foarte important”, mai spune acesta.

Ce face, practic, neurologul

Reabilitarea presupune, însă, mult mai multe lucruri din partea neurologului, explică prof. dr. Dana Boering. În primul rând, trebuie să fie atent la farmacoterapia prescrisă bolnavului, „pentru că o bună parte din medicamentele pe care pacienții le primesc la terapie intensivă au influență negativă asupra proceselor de plasticitate care au loc în această perioadă și a căror evoluție e decisivă și pentru evoluția ulterioară a pacienților”. După ce echilibrează medicamentația, același neurolog decide când este ridicat din pat (adică verticalizat) bolnavul. Și în ce condiții. „Sunt paturi speciale și îi ridicăm cu patul și încercăm să-i verticalizăm cât putem. Dacă fac o sincopă, îi repunem, ajustăm medicația, dar verticalizarea e un proces care trebuie început cât mai devreme. La fel de important este să stimulezi pacientul, pentru că o deprivare senzorială are influențe negative asupra recuperării lor”, detaliază specialista.

Tot în perioda de reabilitare timpurie intervin și fizioterapeuții, care, spre exemplu, în unele cazuri chiar reînvață pacientul să înghită.

Doar câteva secții, în toată țara

Deși – teoretic – în fiecare spital ar trebui să existe o astfel de secție, practic, în România, sunt doar câteva, dezvăluie Dafin Mureșanu. Acestea sunt: în București, la Spitalul Clinic Municipal de Urgență București, la Institutul de Boli Cerebro-Vasculare din cadrul Bagdasar - Arseni Bagdasar, apoi la Spitalul Elias. De asemenea la Cluj funcționează una.

FOTO: Pentru reabilitarea timpurie este necesară munca în echipă a medicilor specialiști 

„Sunt 4-5 centre foarte bine organizate, deci acest model trebuie replicat mai departe”, atrage atenția specialistul.

Și atunci, de ce nu se extinde sistemul? Pentru că, spune tot Dafin Mureșanu, sunt probleme pe mai multe niveluri. În primul rând, aceste secții ar trebui susținute bine de Ministerul Sănătății – partea legislativă și o parte din finanțare, apoi de mediul academic – care ar trebui să recunoască reabilitarea neurologică drept o competență medicală dar și de consiliile locale - care supervizează administrativ și financiar spitalele. Apoi, în interiorul spitalelor, se știe că medicii sunt „teritoriali”, dar în aceste cazuri ar trebui să lucreze ca o echipă extrem de bine închegată.

„Sunt non-neurologi care au senzația că li se ia, cumva, bolnavul, ceea ce nu este adevărat. Pentru că atâta vreme cât bolnavul are o boală neurologică, doar neurologul poate să-i spună cât trebuie să intervină, când trebuie administrată o intervenție sau când nu trebuie. Deci, este necesară o colaborare în echipă, muncă în echipă pentru reabilitare. Ei, aceste elemente pot duce la o întârziere a unei maniere coerente de activitate în domeniu. Suntem pe cale să le gestionăm și sperăm că mâine va fi mi bine decât azi”, concluzionează prof. dr. Dafin Mureșanu.