Editura Evenimentul si Capital

10 ani fără Oriana Fallaci. Omagiu LIBERTĂȚII: „Nimic nu este mai tragic decât un SCLAV resemnat să RĂMÂNĂ sclav”

Oriana Fallaci
Autor: | | 0 Comentarii | 1454 Vizualizari

Se împlinesc zece ani de când marea ziaristă și scriitoare Oriana Fallaci a murit. În aceste vremuri tulburi, în care libertățile sunt ucise în numele libertății, în care totalitarismul este impus în numele libertății, în care inclusiv ideile sunt cenzurate în numele libertății, reproducem mai jos cutremurătoarea sa pledoarie: „Iubirea este o sinucidere a propriei libertăți”.

Nu înțeleg mecanismul prin care un bărbat sau o femeie se simt învestiți sau sunt învestiți cu dreptul de a-i comanda pe ceilalți și de a-i pedepsi dacă nu ascultă.

Fie că vine din partea unui suveran despotic sau a unui președinte ales, a unui general asasin sau a unui lider iubit, văd puterea ca pe un fenomen odios și inuman.

Poate că mă înșel, însă paradisul terestru nu a încetat în ziua în care Adam și Eva au fost informați de Dumnezeu că de acum înainte vor munci cu sudoarea frunții și că femeia va naște în dureri. Paradisul terestru s-a sfârșit în ziua în care și-au dat seama că aveau un stăpân care îi împiedica să mănânce un măr.

De acord, pentru a viețui în grup este nevoie de o autoritate care să guverneze, altminteri ar fi haos. Însă partea cea mai tragică a condiției umane este, mi se pare, necesitatea de a avea nevoie de o autoritate care să guverneze, de un șef. Nu se știe niciodată unde începe și unde se termină puterea unui șef: singurul lucru sigur ese că nu o poți controla și că îți ucide libertatea. Mai rău: aceasta este cea mai amară demonstrație că libertatea nu există la modul absolut, că nu a existat niciodată și că nici nu poate exista. Chiar dacă trebuie să ne purtăm ca și cum ar exista și să o căutăm, indiferent care ar fi prețul!

Dacă am putea să numărăm toate ființele care, de-a lungul veacurilor, s-au lăsat torturate și masacrate pentru libertate, am vedea că nici o altă idee nu a costat atâtea fluvii de lacrimi și sânge.

Și dacă am putea lipi toate bucățelele de hârtie pe care a fost scris cuvântul „libertate” am obține o foaie de hârtie în care am putea împacheta Pământul.

Nu există poet care să nu fi cântat libertatea, nu există filosof care să nu fi meditat profund la libertate, nu există istoric care să nu fi relatat victoriile și înfrângerile libertății.

Despre libertate, avem versuri memorabile, pagini de neuitat. Și cu toate acestea nu există nici o definiție a libertății care să fie universal acceptată, și continuăm să ne întrebăm în ce constă ea. Eu, cea dintâi. Am fost educată în cultul libertății, am învățat din copilărie să-i iubesc pe cei care o ocrotesc și să-u urăsc pe cei care o oprimă. Nu scriu niciodată un reportaj sau o carte a cărei temă să nu fie libertatea, iar când mi se cere să o rezum, mă cuprinde panica.

Poate că aceasta se întâmplă din cauză că, asemenea tuturor conceptelor absolute, cel al libertății nu poate fi restrâns la o singură idee; este un mozaic de interpretări, deci de contradicții implicite.

Fără îndoială, mai mult decât un concept, libertatea este și un sentiment, și este imposibil să reduci un sentiment la rațiune. Sau pur și simplu pentru că frica de a nu cădea în capcana retoricii, deci a minciunii, ne frânează, și ne gândim la libertatea la care ne referim majoritatea dintre noi, la libertatea înțeleasă ca un drept și ca o datorie de cetățean.

Am văzut libertăți rănite, ba chiar asasinate, în numele libertății. Am văzut apostoli ai libertății transformați în călăi ai libertății, în numele chiar al acestei libertăți. Am văzut cum în numele acestei libertăți au fost încurajate războaie și s-au purtat războaie nedrepte, false revoluții. Am văzut săvârșite crime oribile și măceluri monstruoase în numele acestei nedreptăți, în strigăte de „Trăiască Libertatea!”, „Patrie și Libertate!”, „Independență și Libertate!”, „Libertate – Egalitate”, „Dreptate și Libertate!”. Istoria ne învață că pretutindeni, în toate epocile și sub toate stindardele, cei care se luptă împotriva tiranilor pot, la rândul lor, deveni tirani, mai răi decât tiranii.

Sau poate ne gândim la libertatea individuală, la libertatea pe care o căutăm în relațiile personale, în viața privată.

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro
Loading...

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate