Editura Evenimentul si Capital

Opincile militare din Primul Război Mondial. Destrămarea mitului Armatei Române desculţe

Autor: | | 7 Comentarii | 5270 Vizualizari

Domnule, dacă mă puneai de zece ori să ghicesc, nu reuşeam să spun că astea sunt opinci. Auziţi dumneavoastră, stimaţi cititori, opinci militare!

Mă adresez astfel muzeografului doctor Emil Boboescu. Pe acest om, tânăr, l-am întâlnit la Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”.

Povestea din spatele exponatelor

Am venit aici cu gândul de a scrie nu despre exponatele în sine. Am căutat mai ales povestea de viaţă din spatele lor. Ce pot să spun este că îi mulţumesc interlocutorului meu pentru că mi-a înţeles scopul.

Scurtă descriere

Aşadar văzusem o pereche de încălţări, de culoare maro, din piele, practic nu departe, ca imagine, de nişte pantofi. Îmbrăcând foarte bine laba piciorului. Din mijloc porneşte o limbă suficient de lungă, încât să fie legată, deasupra gleznei, cu o curea, încuiată cu o cataramă.

Vreau să vă spun că perechea asta arată atât de bine, e drept, şi lustruită, şi îngrijită, dar pe de altă parte şi după cum a fost concepută şi lucrată cu mai bine de un secol în urmă, încât sunt convins că cine ar ieşi azi pe stradă încălţat aşa nu s-ar face de râs.

Talpa cu crampoane

Remarcasem talpa groasă, în partea din faţă cu mai multe protuberanţe, asemănătoare crampoanelor. Tocul, uşor ridicat, este căptuşit pe margine cu un fel de potcoavă, din fier.

Cum, astea sunt opinci? Emil se uită la mine şi surâde, amuzat de totala mea surprindere. „Da, opinci militare”.

​Apropo de talpa cât se poate de zdravană, aceasta este chiar de bocanc, ţine sămi confirme specialistul.

Ce spun manualele de Istorie?

Nimic Iată deci încălţări din Primul Război Mondial. Cădem de acord, eu şi gazda mea, că un mit ar trebui în mod cert topit. Prea adesea s-a spus despre Armia Română de la ‘916 că era desculţă.

Păi, mitul ăsta, adaug eu, vine mai ales din necunoaştere. Nu-mi amintesc să fi văzut în manualele de Istorie o lecţie despre felul în care soldaţii nostri s-au încălţat de-a lungul timpului. Darămite despre cazonele opinci.

Muzeograful nu zice nimic. Oftează doar.

O decizie logică

Nişte ţărani, cum s-ar zice, care au lăsat sapa şi au luptat mai apoi la Mărăşeşti, şi în alte locuri, de-au uimit lumea cu tenacitatea şi cu vitejia lor. Înmiite de promisiunea Regelui pentru pământ, după terminarea conflagraţiei. Căci Armata noastră era formată, în proporţie covârşitoare, din palmele şi picioarele muncite între brazde. Mi se explică un aspect esenţial. Aşa cum l-au gândit maimarii de atunci ai Statului. Când ai atât de mulţi ostaşi veniţi de la plug, care au fost toată viaţa lor fie desculţi, fie în opinci, din acelea simple, făcute din te miri ce, ei bine, nu îi trimiţi pe aceşti oameni direct în bocanci. Pentru că mai mult ca sigur le vei distruge picioarele.

„Era un aspect logic pe care conducătorii Armatei îl înţeleg şi îl pun în practică”, aud de la ghidul meu prin tainele trecutului.

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate

X