OAMENII DE LÂNGĂ NOI. Îngerul inimilor

Arhiva
29 iulie 2015, 00:00

Iese din sala de operații, își scoate masca și merge agale pe coridor. Are trăsături dure, dar plăcute, zâmbește rar.

Îi iese în cale o femeie care ține de mână un copilaș de-o șchioapă. Când îl vede pe copil, bucurii neștiute și nebănuite, izvorâte din suflet, îi luminează chipul; se apleacă și stă ghemuit lângă copil, îi pune palma în dreptul inimii și șoptește ca pentru sine: „Ce frumos merge!”. Copilul îl prinde de gât și stau o vreme îmbrățișați. Dacă un pictor ar vrea să redea triumful vieții asupra morții, ar picta această imagine.

Dacă un compozitor ar vrea să redea cea mai frumoasă muzică din lume, ar folosi, ca note, bătăile unei inimi care era să tacă. Copilul îi pune mânuțele pe față. S-ar prăbuși în plâns și-n durere; el este părintele care și-a pierdut copilul, o fată care abia intrase la facultate. A salvat mulți copii de la moarte; a operat pe cord deschis un nou-născut de 900 de grame. Acum operează copiii pe cord fără să le deschidă inima. Pentru că nu este atât de traumatizant, pentru că se vindecă mai repede. Chiar dacă el se expune la radiații, chiar dacă stă ore în șir cu greutatea șorțului de plumb pe umeri, inima copilului este mai importantă. S-a dus la instruiri în clinici din străinătate și acum face și transplant de inimă artificială. Inima este motorul, este miezul existenței umane. Fără ea nimic nu-i posibil: nici viață, nici simțăminte!

L-au vrut mari clinici din străinătate, dar el a rămas în România, la Institutul Inimii din Târgu Mureș. Putea să meargă în privat, să facă negustorie: „Ai bani, ai inimă bună, nu ai, ne pare rău!”. Nu se plânge de bani, de fapt nu se plânge de nimic, dar i-ar plăcea ca societatea să le întoarcă, lor, celor în halate albe, un strop de recunoștință. Atât cât merită fiecare. Sigur nu l-ați recunoscut. Pentru că este o prezență discretă, pentru că nu este opulent și frivol, pentru că este un om simplu. Dar cel mai bun medic pentru inimile copiilor. Este medicul Horațiu Suciu.