OAMENII DE LÂNGĂ NOI. Adorabilă și diabolică

OAMENII DE LÂNGĂ NOI. Adorabilă și diabolică

Eram la un semafor. Lângă mine, o femeie cu o fetiță, de vreo 7 ani, superbă, curată și frumos îmbrăcată.

M-a abordat: „Dați-mi un leu să iau pâine.” Și a zis asta de 5-6 ori. Fetița i-a spus la un moment dat: „Nu mai cerși, te rog, nu mai cerși.” M-a surprins, în primul rând glasul ei cristalin, care pronunța corect fiecare cuvânt. Am intrat în vorbă cu ele, de fapt, cu fetița am început să vorbesc. M-a prins de mână și s-a lipit de mine. În spate avea un rucsac mic deasupra căruia era un ursuleț de pluș. Mi-a spus că duce ursulețul la plimbare. Am mers așa cu ele și le-am aflat povestea. Femeia a fugit dintr-un sat pentru că o bătea bărbatul. Nu avea un ochi și mi-a zis că de la bătaie. Apoi, mi-a spus că ea și fetița dorm în pădure lângă oraș. Fetița nu a întrerupt- o deloc, ci o aproba dând din cap. Rar mi-a fost dat să văd o persoană atât de persuasivă ca această fetiță. I-am propus mamei să mergem la autorități să rezolvăm problema. Nu a vrut sub nicio formă. „Dacă vreți, îmi dați un leu, dacă nu, nu.” Mi-a mai spus că are doi copii, care sunt la Casa de copii și că pe fetiță o va da la școala ajutătoare.

Am simțit că fetița se joacă cu inelul meu. Insista și, la un moment dat, a tras de el. M-am gândit că a vrut să-l scoată, apoi mi-am reproșat că am gândit astfel; poate voia doar să se joace. M-am aplecat și am privit-o. Mi-a lăsat mâna, s-a îndepărtat puțin și am avut dintr- o dată în față un personaj diabolic din filmele de groază. Privirea ei m-a îngrozit. Am mers așa câțiva pași, apoi m-a prins iar de mână și mi-a zâmbit. Era un zâmbet candid. M-a șocat capacitatea ei de a trece, într-o fracțiune de secundă, de la înger la demon și invers.

Nu îmi puteam lua gândul de la faptul că ele stau într-o pădure, așa că am insistat să le duc la autorități sau să le găsesc un loc la adăpostul pentru săraci. Nu a vrut sub nicio formă. Repeta obsedant: „Vreau un leu.”

Ne puteți urmări și pe Google News

Ne-am despărțit fără să-i dau un leu. Câteva ore am regretat că nu am scos un leu să-i dau, că nu am făcut nimic să o salvez pe fetiță. Pentru că era o diabolică adorabilă și sunt convinsă că este de o inteligență peste medie.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.