Fără să am porniri sălbatice şi răzbunătoare (deşi, când îmi ies din ultima răbdare, sunt regulamentar-necruţător!), păstrez într-un sertar al memoriei mele – asta, cât poate ţine şi ea minte! – toate ultragiile ce mi-au fost aduse cândva, toate ofensele, toate loviturile primite, toate insultele şi invectivele ce mi-au fost aruncate.
Pe vremuri sau mai recent. În faţă, direct sau, dimpotrivă, ferit şi furişelnic, purtând însă deasupra, la alibi, „hashtagul” #sanchi. Ori zâmbetul prefăcut: „Hai, măăăă, c-am glumit!”. (NOTĂ: Într-o parabolă scrisă mai demult, mi-am imaginat personajul principal ca fiind blestemat să aibă mereu un cuţit înfipt în spate. De fapt, el aşa se şi ivise pe lume: cu un cuţit între omoplaţi. Asta era soarta lui, să poarte acel stigmat toată viaţa, până la moarte. Ba, chiar şi dincolo de ea, căci, odată venit momentul acela, el va fi fost aşezat în coşciug cu faţa în jos, spre a fi păstrat intact semnul blestemului!).
Făcând, aşadar, ordine prin sertar, am dat peste o scrisoare mai specială, datată 23 iulie 2012 şi adresată, în ordine, preşedintelui Consiliului European de atunci, preşedintelui şi vicepreşedintelui Comisiei Europene, Comisarului European pentru Afaceri Interne şi, în fine, Secretarului General al Comisiei. Ea era semnată de: „…un grup de intelectuali români – savanți, universitari, cercetători în domeniul științelor fundamentale, aplicative și umaniste, scriitori și artiști. Unii suntem veterani ai mișcării democratice din România, alții – reprezentanți ai unor generații mai tinere, dar toți suntem apărători fervenți ai valorilor europene…”.
Delaţiunea frumos ticluită – cu iz stătut de smârcoasă pâră fanariotească – aducea la cunoştinţa Europei toate nenorocirile şi blestemăţiile comise de către preşedintele de atunci al României, împotriva căruia urma să fie organizat un plebiscit de suspendare (NOTĂ: ea a apărut cu o săptămână înainte de referendumul, care, nota bene! avea să fie fraudat(!!), spre a inocula subversiv, în mentalul „cetăţenilor obişnuiţi, care au devenit tot mai îngrijoraţi de acţiunile întreprinse de Preşedinte şi de apropiaţii săi”, varianta „Da. Sunt de acord”).
Ne puteți urmări și pe Google News
Bref, punct cu punct, Consiliul European şi Comisia erau „informate” despre haosul, dezastrul provocat şi ilegalităţile comise de preşedinte şi de clica lui. Ba, mai mult, acesta „însuși a asumat un rol executiv direct când a inițiat tăieri sălbatice ale salariilor și pensiilor, fie că era vorba de profesori, de militari, de cadre medicale, de judecători și funcţionari publici…” (n.n. dar oare cine adusese România în pragul incapacităţii de plată?).
Şi, la final – de bine ce astăzi ei pledează, naţionalist-vehement, pentru ieşirea ţării din UE şi apropierea de Rusia – cei aproape 100 de indignaţi ajungeau să dea şi sfaturi Europei, să nu-l sprijine pe preşedinte, pe timpul loviturii de stat, culmea! aflată atunci în desfăşurare: „Sperăm că declarațiile Dvs de susținere a democrației în România vor reflecta de asemeni aceste fapte complexe, și că, împreună, putem continua să lucrăm în interesul nostru comun pentru un viitor democratic, prosper și tolerant deopotrivă pentru România și pentru Uniune Europeană.” (n.n. deşi „intelectuali, savanţi şi universitari”, au zăpăcit total virgulele, ca nişte Dorei de la seral!).
Revenind, semnatarii acestei jenante misive (care, pe mine, „cetăţean obişnuit”, m-a jignit profund, prin faptul că a fantasmagorizat în numele meu!) azi sunt în viaţă, continuă să zburde, rubiconzi şi bugezi. Iar unii dintre ei au fost cocoţaţi de către actualul regim în diverse dregătorii, ca să se bucure, în sfârşit, de facilităţile visate în timp ce semnau acest denunţ. Ba, mai mult decât atât, din înălţimea lor statuară, mulţi ne dau astăzi lecţii de moralitate(sic!).
Numele lor?... Căutaţi-le singuri. Le găsiţi la http://www.stelian-tanase.ro/scrisoare-catre-uniunea-europeana-bruxelles/
Recomandările noastre
