Editura Evenimentul si Capital

Atlantida a fost un oraş în DACIA. O nouă teorie TULBURĂTOARE este PUTERNIC discutată, după DESCOPERIRI ARHEOLOGICE neaşteptate | GALERIE FOTO şi VIDEO

Orașul antic, descoperit sub Marea Neagră, ar putea fi Atlantida
Autor: | | 10 Comentarii | 9859 Vizualizari


Vezi galeria foto:

O teorie face furori pe reţelele de socializare printre adepţii dacologiei. Mai multe articole au apărut după ce au fost făcute descoperiri impresionante în adâncul Mării Negre. Cercetătorii străini au găsit un adevărat oraş subacvatic care ar putea fi Atlantida.

Povestea orașului scufundat în Marea Neagră este vehiculată de foarte mulţi ani. O teorie susţine că Atlantida ar fi fost localizată în Ma­rea Neagră şi că Insula Şerpilor ar fi o mică bucată rămasă din vechiul continent dispărut.

De curând, cu ajutorul vi­zualizării topografiei subac­va­­tice, Google Ocean a ajutat un inginer britanic să cer­ce­te­ze stratul aflat imediat sub fundul Mării Negre, des­co­perind o reţea de străzi per­­fect conturate, care nu pu­teau fi făcute decât de mâna omului, potrivit efemeride.ro.

Specialiştii brita­nici afirmă că dovezi mai im­portante ar putea fi des­coperite în apropierea coas­telor României. Și o echipă de scafandri ucraineni a explorat ruinele oraşului antic Akra, scufundat în apele Mării Negre, în zona de coastă a Crimeei.

Arheologii spun că situl scufundat în mare, lângă Mangalia, a fost întemeiat de grecii dorieni în secolul al VI-lea înainte de Hristos. Cercetările din ultimii 50 de ani au evidențiat că fortăreața are dimensiuni impresionante – aproape două mile în largul mării și tot două mile de-a lungul țărmului actual.

Relătari despre orașul scufundat în Marea Neagră există încă din secolul XV, când un navigator burgund a văzut “zidurile care ieșeau din mare” în dreptul portului Panguala (Mangalia).

Jeno Szabo este singurul român care a făcut parte din echipa lui Jacques-Yves Cousteau şi are la activ peste şapte mii de scufundări prin apele din toată lumea, unde a găsit nenumărate comori. În 2004, echipa de scafandri specializaţi în arheologie subacvatică condusă de Jeno Szabo a început să facă primele investigaţii pentru a putea demara acţiunile de căutare ale vechiului Callatis.

Trei ani mai târziu au obţinut ajutorul scafandrilor unguri care au venit şi cu aparatura necesară unei astfel de acţiuni. Au făcut un plan de cheltuieli estimative şi l-au înaintat secretarului general al Ministerului Culturii şi Cultelor de la acea vreme, Virgil Niţulescu, care a aprobat iniţial bugetul. Într-o săptămână de scufundări au găsit ruine, străzi, coloane şi o epavă a unei corăbii care folosea la transportarea marmurei. În apropierea epavei au fost găsite şi fragmente ceramice.

Tot într-o săptămână au cheltuit şi peste 15 mii de euro din buzunarele propriii, iar ministerul nu a reacţionat. Investigaţiile s-au oprit şi nu au fost reluate nici până în zilele noastre. Fascinaţi de descoperirea senzaţională, membrii echipei au încercat să strângă bani de pe unde s-a putut, au înfiinţat un Centru de Cercetări Subacvatice, toate fără prea mare succes.

Deşi iniţial nu au vrut să facă publică povestea de teama căutătorilor de comori care ar putea distruge vestigiile, scafandrii arheologi s-au hotărât să ceară ajutor de la alţii şi i-au chemat pe cei de la Discovery Channel, care ar putea da o parte din banii necesari, în schimbul exclusivităţii.

Cercetări de anvergură asupra cetății Callatis au fost demarate abia în 1962, fiind desfășurate, timp de zece ani, de căpitanul-comandor Constantin Scarlat, o figură emblematică pentru Marina Militară. El a înființat prima unitate de scafandri din Armata Română. Datorita lui există azi o hartă detaliată a cetății scufundate. Cu toate astea, Constantin Scarlat arată, intr-un articol publicat în 1973, că până la momentul respectiv fuseseră descoperite cel mult 20% din totalul vestigiilor submarine din dreptul Mangaliei. Investigațiile au fost reluate abia în 1994, de data asta sub auspiciile Muzeului de Arheologie din Mangalia, care a colaborat, până în 1998, cu cercetatorii italieni de la “Cooperativa Metambuco” din Padova. După ei au venit, în 2007, specialiștii de la “Octopus Archeological Research Association” din Budapesta și de la Centrul de Scafandri “Carpatica” din București.

Câţiva scafandri români ajutaţi de colegi din Ungaria au început o expediţie pentru cercetarea subacvatică, dotaţi cu tehnologie de ultimă oră, similară celei care a dus la descoperirea Titanicului. Sonarele au detectat o “anomalie” ciudată în adâncurile apelor de lângă Mangalia.

La aproximativ 6 metri adâncime, sub nisipul de pe fundul mării, scafandrii au descoperit artefacte, pereţi, coloane şi străzi pavate. Au realizat că au găsit ceea ce căutau, vechiul oraş pierdut al Callatisului, întemeiat de greci la porunca oracolului din Delfi, pe locul unei aşezări getice.

Documentele Antichităţii lasă loc de interpretări în ceea ce priveşte data la care s-a pus temelia cetăţii. Deşi este menţionată în scrieri încă din sec. VI î.Hr, nu există dovezi arheologice mai vechi de sec. IV î.Hr. Cert este că oraşul cunoaşte o perioadă de înflorire rapidă, apoi decade o dată cu începutul erei noastre, însă prosperă din nou în decurs de câteva secole.

Nici data distrugerii cetăţii nu se ştie cu exactitate. Unele ipoteze susţin că o parte a oraşului s-a scufundat în urma unui cutremur, altele aveansează ideea că cetatea a fost înghiţită încet de ape, din cauza procesului de eroziune. Deşi toţi specialiştii în arheologie recunosc că o astfel de descoperire este fabuloasă şi afirmă că vestigiile scoase la lumină până acum pe ţărmul românesc atestă miracolul şi geniul arhitecturii greceşti, majoritatea se abţine să se pronunţe în lipsa văzutului cu propriii ochi.

În “Dialogurile” sale, Platon descrie civilizaţia în­flo­ritoare care popula At­lan­­ti­da, cu capitala la Po­sei­­do­nia. Continentul pier­dut a­vea o câmpie fertilă, cu ca­nale transversale şi un mun­­te nu foarte înalt, şanţuri de apă legate prin tu­neluri şi poduri, două izvoare – unul cu apă caldă şi unul cu apă rece – care ţâşneau din muntele prin­ci­pal, temple, cazarme, un hipodrom, săli de gim­nastică şi un majestuos palat regal. În pe­rioada ei în­floritoare, Atlantida era şi o temută forţă mi­li­tară, cu 1.200 de corăbii de război şi 10.000 de care de luptă, toate sub con­ducerea re­ge­lui Eve­nor.

Împre­u­nă cu regina sa, Leu­ci­pe, ei au a­vut o fată, pe nu­me Clito, care a de­venit, conform le­gen­dei, soţia lui Po­seidon. Fiului cel mare, Atlant, Po­seidon i-a dat în stăpânire regi­u­nea bogată centrală a Atlan­tidei, întinsă pe 160.000 kmp. În ur­ma unor mari cutremure şi inun­da­ţii, Atlantida s-a scufundat în mare într-o singură zi, şi de a­tunci a tot fost căutată de numeroşi istorici şi arheologi, apărând chiar “atlan­to­lo­gia”, ştiinţa care se ocupă de te­oriile privitoare la acest con­ti­nent, scrie formula-as.ro.

Una din a­ces­te teorii susţine că Atlantida s-ar fi scufundat în marea cunos­cu­tă de egip­teni sub nu­mele de “Siriath”, care ar co­res­pun­de cu Marea Nea­gră. În zona un­de este lo­ca­lizată Insu­la Şer­pi­lor, arhe­ologi ruşi au desco­perit ruine subacvatice, pe ca­re le atri­bu­ie atlanţilor.

Ei sus­ţin că Insu­la Şerpilor este ulti­ma rămă­şi­ţă a Atlan­ti­dei, şi că în trecutul în­de­păr­tat, locui­to­rii insu­lei purtau nu­mele de “Blajini” sau “Prea­fericiţi” (grecii le spuneau “makaron”, “fe­ri­ciţi”) şi erau vă­zuţi ca fiind des­cendenţii atlan­ţi­lor.

În plus, unele studii istorice men­­­ţionează că, în perioada de de­cădere, atlanţii practicau ritualuri de sacrificiu u­man, practicate mai târziu şi de geto-daci.

Fără alocarea unor fonduri pentru o cercetare serioasă a perimetrului, România va rămâne cu un tezaur arheologic necunoscut şi cu un potenţial turistic fascinant în zona Mării Negre, scufundat ca şi oraşul pierdut al Callatisului.




Alte articole din categoria: Divertisment

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate