Editura Evenimentul si Capital

O lozincă: „Niciun elev român nu este lăsat în urmă”

Mircea Marian
Autor: | | 7 Comentarii | 1928 Vizualizari

Publicul român a fost încântat de povestea trenului care oprește într-o gară cu un singur călător: o elevă care trebuie dusă și adusă de la școală.

 Gara ar urma să fie desființată, dar asta se va întâmpla abia după ce eleva își va termina școala. Se întâmplă în Japonia. Povestea se pare că a fost ușor romanțată, dar valoarea ei simbolică rămâne: fiecare elev contează. Nici unul nu este abandonat pentru că statul nu are resurse.

Am o anume frustrare legată de faptul că niciodată publicul român nu a părut prea emoționat de zecile de cazuri ale elevilor abandonați prin cătunele țării, care trebuie să meargă pe jos kilometri întregi, vară, iarnă, pentru a ajunge la școală. În octombrie 2014, mi-a rupt inima un reportaj despre copiii dintr-un sat din Dâmbovița unde microbuzul școlar s-a stricat, iar primăria nu are bani să îl repare. Sunt șapte kilometri până la școală. Unui căruțaș i s-a făcut milă și ia câte 15 în căruța care ține loc de microbuz. În martie 2015, o televizune relata situația celor 60 de elevi dintr-un sat din Iași. Trei kilometri prin noroi, până la școală. Pietruirea drumului ar costa doar zece mii de lei. În septembrie 2015, presa din Vrancea scria despre copiii nevoiți să meargă pe jos pentru că microbuzele școlare nu au șofer. Și putem continua cu astfel de exemple. Nu e nevoie de bani mulți pentru ca astfel de situații să dispară: 10.000 de lei pentru o pietruire, o reparație la mașină...Dar, pe lista de priorități a statului român, ei sunt pe ultimul loc.

Acum câteva luni, când am scris că sunt nerușinat de mari cheltuielile pentru renovarea vilei prezidențiale – 900.000 de euro, potrivit informațiilor furnizate de RAAPPS – am fost luat în șuturi de tribul admiratorilor lui Iohannis: vrei ca șeful statului să stea într-o garsonieră? Ce înseamnă 900.000 de euro pentru bugetul României? Acum vedem ce înseamnă aceste cheltuieli prezidențiale. Cu jumătate din indemnizația pe o lună a unui consilier prezidențial sau ministru se pietruia drumul din satul Cuza Vodă. Sigur că putem găsi nenumărate alte exemple de risipă, la alte instituții ale statului, dar cazul președintelui României mi se pare relevant. Aproape că nu există discurs important al lui Klaus Iohannis fără să ni se spună ce preocupat este el de educație. „Cred că «România educată » trebuie să devină un nou proiect de țară pe care să-l asumăm și să-l ducem la bun sfârșit”, spunea Iohannis, la sfârșit de an, într-un discurs ținut în fața Parlamentului. Și? Nu am văzut nici un gest al șefului statului, care să ne arate că acest discurs siropos va fi urmat de acțiuni concrete. Din ianuarie 2015, Klaus Iohannis ne spune că „are curajul să tacă” în chestiunea demnitarilor suspectați că și-au plagiat doctoratele. Sunt conștient că aceasta este o chestiune relativ minoră între problemele mult mai grave ale învățământului românesc. Dar a devenit un simbol al fraudei, al transformării unor instituții de învățământ superior în fabrici de diplome, precum și al concubinajului din mediul politic, care face ca, din 2012 până acum, niciun plagiator să nu fi fost sancționat oficial.

Realitatea este că educația din România este un dezastru, rezultatul unei combinații mortale între politicieni corupți și incompetenți, lideri sindicali care fac politică și numiri politice în mai toate structurile din Educație. O arată și ultimul clasament URAP: Politehnica București stă cel mai bine, pe locul 621. Universitatea de Medicină „Carol Davila” e pe locul 1.076. ASE-ul, pe locul 1.839. Nu este de mirare că elevii buni fug la universitățile din străinătate și nu se mai întorc.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate