Editura Evenimentul si Capital

O lecție pentru guvernanți din partea unui profesor universitar. Cum să pedepsim inteligent

Autor: | | 0 Comentarii | 3411 Vizualizari

Grațierea este un cuvânt care nu înseamnă numai reducerea sau iertarea de pedeapsă pentru un condamnat. Înseamnă și bunăvoință, gingășie, acordarea încrederii. Un gest de bunăvoință față de cineva care trece prin momente grele în viață. Sensuri care s-au pierdut demult în dezbaterea românească

Este adevărat că și președintele Klaus Iohannis a lansat, în mod eronat, ideea că vom avea parte de o amnistie și o grațiere, dar a intuit în mod corect existența unui val popular care îl poate duce spre al doilea mandat ca președinte. Bâlbăileile lui Liviu Dragnea, care tot încerca să ne spună că el habar n-avea despre o asemenea inițiativă guvernamentală au adâncit impresia oamenilor că se pune la cale o mașinațiune menită să salveze tururile unor politicieni. Dezbaterea-circ de la Justiție reprezintă finalul unui proces care va trimite aceste acte normative în Parlament, iar de acolo vom vedea ce se va mai întâmpla cu ele. În mod cert, grațierea reprezintă doar o parte a rezolvării unei probleme grave.

Așa cum am încercat să explic de prima dată, mitingul de acum două săptămâni a fost rezultatul revoltei oamenilor împotriva politicienilor, un rezultat al frustrării față de rezultatul alegerilor parlamentare. A fost un miting anti-PSD organizat nu de Opoziția Politică, ci de Stradă, un vid de reacție fiind umplut de zecile de mii de oameni. Votanți tradiționali de Dreapta, ai președintelui Klaus Iohannis, furioși pe victoria zdrobitoare a PSD și pe greșelile cuplului Iohannis- Gorghiu, oamenii au ieșit în stradă protestând față de o manevră a guvernului. Așa se explică și locațiile-cheie ale revoltei: București, Sibiu, Timișoara, plus orașele din străinătate. Nu s-a manifestat la Călărași, Giurgiu, Satu- Mare, Suceava, Constanța, sau Bacău, pentru că acolo s-au câștigat alegerile.

Dar să revenim la OUG privind grațierea. Am avut șansa să cunosc un tânăr universitar pasionat de această problemă. Care a scris cărți în Anglia și Statele Unite și articole în România (unele din ele ciuntite după interesul politic al celor care le publicau). Dr. Ioan Durnescu, profesor universitar la Universitatea București, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială. În ultimii 12 ani a stat mai mult în penitenciarele românești decât acasă, a vorbit cu deținuți și gardieni, a înțeles care sunt problemele sistemului. Cum a rezolva Finlanda, Italia, Olanda problema supra-aglomerării penitenciarelor, cum majoritatea statelor europene au învățat să pedepsească inteligent, numai România rămânând la varianta medievală a încarcerării pe termen cât mai lung, cu beneficii cât mai mici.


FOTO: Profesorul Ioan Durnescu 



Am stat de vorbă ore în șir, încercând să înțeleg despre ce este vorba în cazul grațierii. M-am convins că abordarea europeană are la baza un calcul pragmatic. Știți cât costă Statul român întreținerea unui deținut? 2.900 de lei! Estimare la nivelul anului 2012, căci de atunci nu a mai îndrăznit nimeni să facă un asemenea calcul. Bani cu care asigură condiții de mizerie, nu de hotel de patru stele, așa cum s-ar părea dacă ne-am pot spune că fiecare membru al familiei vine acasă cu 2.900 de lei în mână? Nu cred că sunt prea mulți.

Experimentul american

Factorul economic este o problemă în cazul pedepselor aplicate deținuților? Da, dovadă că în SUA a început un experiment de descarcerare accelerată, după experiența trăită de California care în 2000 era să dea faliment la nivel de stat din cauza acestor costuri. La noi suntem în situația în care ne pregătim să plătim amenzi de zeci de milioane de euro cu bucurie, doar-doar să nu profite vreun politician. Este un efect pervers al votului de la parlamentare: nu i-am bătut la scor, atunci să-i batem la grațiere.

„Adevărata închisoare începe afară”

Dar o propoziție a lui Ioan m-a făcut să devin mult mai atent: “Adevărata închisoare începe afară”. Ionuț Durnescu știa de la deținuți ce înseamnă să ieși din celula mică, înghesuită, cu miros de rahat și ciorapi nespălați, străjuită de sârmă ghimpată și să te duci într-o celulă mult mai mare, în care nu mai ai familie, prieteni, nimeni nu vrea să stea de vorbă cu tine, darmite să te angajeze, în care vezi cerul de dimineață până seara, dar nu ai ce mânca. Aici este adevărata problemă a sistemului. Cum transformăm niște oameni în neoameni!

L-am rugat să ne scrie un material. Sintetic, ca să poată fi citit de toți.

Analiza şi soluţiile profesorului Ioan Durnescu, care ar putea servi politicienilor. De la supra-popularea penitenciarelor, la o politică penală inteligenţă

Supra-aglomerarea penitenciarelor apare când se depășește standardul stabilit de Comitetul pentru Prevenirea Torturii, 6 metri pătrați per deținut pentru celulele pentru o singură persoană și 4 metri pătrați per deținut pentru celulele cu mai mulți deținuți, la care se adaugă spațiul pentru toaletă

De ce este supra-aglomerarea o problemă?

Supra-aglomerarea peniteciarelor este considerată o problemă din mai multe perspective. De regulă, se consideră că penitenciarele aglomerate:

1. nu pot oferi condiţii de cazare decente, în conformitate cu demnitatea umană;

2. nu pot asigura în condiţii optime siguranţă deţinuţilor;

3. nu pot oferi servicii de reabilitare comportamentală de calitate;

4. nu pot oferi activităţi suficiente în aer liber pentru deţinuţi;

5. nu pot oferi condiţii medicale sigure de detenţie;

6. nu pot implementa programe eficiente de prevenirea auto-flagelărilor şi sinuciderilor;

7. nu pot oferi condiţii decente de lucru pentru personalul penitenciar ;

8. uzură rapidă a echipamentelor datorită utilizării excesive etc.

Pe lângă spaţiul minim de cazare, mai există standarde şi pentru numărul de ore petrecute în afara celulei, accesul la lumina naturală etc.

Care sunt cauzele supra-aglomerării penitenciarelor în România?

Sistemul penitenciar a fost întotdeauna sub-finanţat şi neînţeles/nesusţinut de către decidenţi.

Sistemul penitenciar din România are numeroase probleme şi deficienţe. Problema supra-aglomerării este doar cea mai vizibilă acum.

Ultimul raport al CPT vorbește despre precaritatea servicilor de sănătate, numărul prea mic de psihologi, educatori și asistenți sociali etc. Avem probleme serioase şi în ceea ce priveşte practica disciplinară, fumatul în celule, dreptul la corespondenţă etc.

Revenind, însă, la problema supra-aglomerării, am putea structura cauzele acesteia pe trei categorii: intrările în sistem, durata pedepselor şi ieşirile din sistem.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Justiţie

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate