Editura Evenimentul si Capital

O carte răcoritoare: Biserica - ţintă

Autor: | | 2 Comentarii | 671 Vizualizari

Dan Ciachir şi-a strâns într-un volum o parte din cronicile ortodoxe semnate în Ziarul Ziua. Un eveniment editorial excepţional.

Când Ziarul Ziua a apărut în ultima zi a lui ianuarie 2007 pe prima pagină cu un titlu scris cu litere de-o şchioapă – „Biserica – ţintă” – multora le-a stat în gât răcitura rămasă de la revelion. Sub semnătura lui Dan Ciachir, cotidianul publica un amplu rechizitoriu, aspru, documentat şi argumentat, la adresa unui capitol-cheie din Raportul Tismăneanu: „Regimul comunist şi cultele religioase”. Trecuse un an de la şedinţa Parlamentului în care preşedintele Traian Băsescu şi, cu puţine excepţii, majoritatea criticilor  la adresa opului de 665 de pagini semnat de Tismăneanu & co. veniseră dinspre stânga comunistoidă. Celelalte, puţine, fuseseră formulate în reviste de specialitate, cu tiraj infim.

Or, acum, un intelectual îmbisericit de talia lui Dan Ciachir scotea la lumină, într-un cotidian de mare tiraj, recunoscut pentru atitudinea sa anticomunistă, nu doar gravele lacune de cultură ale autorilor Raportului, ci şi reaua-credinţă (!) a acestora. Iată cum rezuma coperta Ziua conţinutul celor două pagini de ziar: «Comisia Tismăneanu a dat dovadă de rea-voinţă, ignoranţă şi manipulare pentru a pune la zid Biserica Ortodoxă Română – Ca să-şi atingă scopurile, autorii Raportului au renunţat la obiectivitate pentru a vâna doar compromisurile ierarhilor ortodocşi, în special ale patriarhilor – Un moment istoric precum cel în care PF Teoctist l-a sfidat pe Ceauşescu şi l-a vizitat pe Papa Ioan Paul al II-lea, în ianuarie 1989, este uitat – Dimensiunea prigoanei dezlănţuite de regimul comunist asupra Bisericii naţionale este trecută cu vederea – Raportul nu spune un cuvânt despre preoţii ortodocşi omorâţi în bătaie la anchetă sau executaţi la Jilava prin sentinţă judecătorească – „Experţii” folosesc sintagma „disidenţă religioasă” fără a băga de seamă că semnifică erezie şi nu împotrivire politică, aşa cum au vrut să scrie – Reaua-voinţă merge până acolo încât cel mai mare teolog ortodox al secolului XX, Dumitru Stăniloae, este evaluat drept un „recuperat”, autor de „lucrări penibile”.»

Între timp, Ziarul Ziua şi-a încetat apariţia, iar stupide dispute juridice legate de insolvenţă fac ca accesarea arhivei să se facă extrem de dificil. O pierdere uriaşă pentru presa românească.

Apariţia la Editura Timpul a unei selecţii din „Cronicile ortodoxe”, semnate săptămânal, timp de mai bine de trei ani (iunie 2005 – august 2008), de Dan Ciachir în Ziua reprezintă şi din acest motiv un eveniment. Titlul volumului: evident, „Biserica – ţintă”.

Recitind aceste texte, vechi de zece ani, am fost frapat de prospeţimea şi actualitatea lor. Iată de pildă ce scria Dan Ciachir în ziua, pe 7 februarie 2007: «Pe vremuri, mulţi se temeau să intre în biserică pentru nu a fi daţi afară din partid. Nu era „politic” să fii perceput credincios. Astăzi nu este „european” să baţi mătănii şi să te închini la icoane. Şi atunci, cu excepţiile de rigoare, intelectualul român recurge la jumătăţile de măsură: toarnă sifon în vinul mărturisirii şi obţine un şpriţ penibil şi mizerabil. Face hermeneutică şi istorie a religiilor, denunţă lungimea slujbelor ortodoxe şi a parastaselor, concede babei Rada frecventarea bisericii şi asumarea Tainelor, ba îi mai şi sminteşte pe unii clerici cu înclinaţia lui pentru „dezbateri”... Iar teologie nu ştie. Fiindcă teologia nu se deprinde în bibliotecă, tot aşa cum excursiile nu se fac pe hartă. Intelectualul nostru nu are priză la popor pentru că nu-i cunoaşte credinţa. N-o are de 150 de ani şi de aceea n-a avut niciodată dialog cu masele. Din acelaşi motiv n-a putut să existe la noi un sindicat „Solidaritatea”. Între popor şi belferi nu avem decât dialogul surzilor.»

Iată de ce intelectualii de tipul celor descrişi mai sus, şi care sunt, vai, atât de mulţi şi gălăgioşi, nu-l înghit pe Dan Ciachir şi pe alţii ca el, care îl pun pe Dumnezeu înaintea Comisiei Europene. Şi nu iubesc nici Biserica. Pentru că aceasta refuză să-i asculte, să se conformeze stupidelor lor pretenţii de a se „moderniza”.

«De peste un deceniu citim în ziare sau auzim în diferite emisiuni», scria Ciachir în Ziua, încă de pe 21 septembrie 2005, «că Biserica Ortodoxă trebuie să se modernizeze, să se restructureze, ba chiar să se reformeze. În istoria creştinismului, reformă este sinonim cu schismă. Prin binecunoscuta-i Reformă, Luther s-a rupt de Biserica Romano-Catolică şi a început atunci, în secolul XVI, un proces de dezagregare şi denaturare eclezială care continuă şi astăzi. Putem pretinde reformarea unei instituţii seculare atunci când ea se află în decădere sau în impas, dar dacă avem puţin respect faţă de vocabular nu putem să-i cerem acest lucru unei Biserici. Putem socoti Biserica o „instituţie”, dar una divino-umana, croită după alte calapoade şi măsuri decât Parlamentul sau ministerele. De aici şi absurditatea de a pune în sondaje Biserica, al cărei conducător este Dumnezeu, pe picior de egalitate, de pildă, cu Preşedinţia, care este o creaţie omenească, efemeră, şi este condusă de un om (...) Nu este nici un secret că invitaţia la „reformarea” Bisericii nu vine de la oameni care merg la biserică şi o mărturisesc, fie ei ţărani sau intelectuali proeminenţi. Invitaţia aceasta purcede, invariabil, de la publicişti, analişti politici sau băgători de seamă ai Societăţii civile.»

Şi cum ar putea fi privit cu simpatie Dan Ciachir de cercurile zurbagiilor Stângii, când este atât de incorect politic? Iată de pildă un fragment din tableta intitulată „Frigiditate şi ateism”:

Loading...
Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Cultură

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate