Editura Evenimentul si Capital

Noi muncim, noi nu gîndim! Mai bine dăm în lege - ea nu zice nimic...

Sever Voinescu
Autor: | | 12 Comentarii | 1466 Vizualizari

Joia trecută, după o ședința a CSM, ministrul justiției a făcut o declarație care m-a pus pe gînduri.

 Dacă presa a citat-o corect, dna Prună a spus chiar așa: ”E discriminatoriu să răsplăteşti munca intelectuală mai mult decât munca fizică..." și a continuat asigurîndu-ne că, alături de altele, acest argument va fi dezvoltat în expunerea de motive a unei Ordonațe de Urgență care va elimina posibilitatea scurtării pedepsei cu închisoarea pentru condamnații care publică ”lucrări cu caracter științific”. A doua zi, ministrul s-a ținut de cuvînt și a publicat pe site-ul Ministerului Justiției textul proiectului de OUG, doar că argumentul discriminării între munca fizică și munca intelectuală lipsește din motivare. Slavă Domnului! Dacă s-ar fi străduit, în limbajul specific, să elaboreze pe tema anunțată, dna Prună ar fi împins propriul entuziasm oengistic în teritoriul absurdului și nouă, celor suficient de bătrîni să ne amintim o anumită Stradă care scanda ”Noi muncim, noi nu gîndim!”, ne-ar fi trezit amintiri de coșmar și spaime private. Străzile sînt, mai mereu, la fel - știu asta. Dar nu pot să  cred că Strada pe care am susținut-o și eu, adică exact Strada care a adus la putere cabinetul Cioloș este la fel cu Strada ”IMGB face ordine!”. Pentru o secundă, dna Prună a părut că-mi contrariază convingerea. Mă bucur că n-a persistat. Mai ales că problema pe care vrea să o rezolve nu are nici o legătură cu raportul dintre munca fizică și munca intelectuală. Chiar nici una!

 La ora la care scriu acest text, Ordonanța nu a fost încă adoptată de Guvernul Cioloș, dar mă aștept să fie foarte curînd - în fond, este o lege care blochează, brusc, o imensă sursă de frustrare publică. O lege pe care o vrea Strada! Avalanșa lucrărilor științifice elaborate, uneori cîte una pe zi, în sistemul nostru penitenciar scandalizează pe toată lumea. În primul rînd, jignește direct pe acei cercetători autentici care petrec ani de zile de studiu și frămîntare pînă elaborează o asemenea lucrare. Apoi, cum bine se spune în motivarea OUG, se deturnează sensul fundamental al pedepsei - condamnații execută pedeapsa în ideea că vor ajunge să-și îndrepte conduita antilegală, să conștientizeze valorile fundamentale pe care le-au încălcat. Or, ei își scurtează pedeapsa prin mijloace frauduloase, adică exact prin prelungirea atitudinii care i-a dus în penitenciar. Sîntem, fără dubiu, în fața unui grosolan abuz de drept care trebuie, rapid, curmat. Dar, abuzul unei norme de drept justifică abrogarea ei? Uneori, da. În acest caz, însă, nu sînt atît de sigur.

Pe cît sînt de fericit că dna Prună nu a continuat pe linia discriminării muncilor, pe atît sînt de surprins să aflu că domnia sa crede că situația anormală a liberărilor condiționate urmare a lucrărilor scrise în penitenciar se datorează legii însăși. Motivarea proiectului de OUG e limpede: analfabeți notorii ies din închisoare după ce au autorat trei lucrări științifice într-o lună nu din cauza sistemului care aplică legea, ci din cauza legii. Asemenea miopie, sincer, mă tulbură. Cum să mai vadă ministrul justiției problemele de sistem, dacă într-un asemenea caz nu vede că legea, săraca, e bună, dar că sistemul corupt din jurul ei a abuzat-o? Sigur că e mai ușor să suprimi o normă decît să îndrepți un sistem îmbătrînit în rele, dar, măcar, să dăm dovadă de luciditate - să recunoaștem că nu putem opri corupția și impostura sistemului, așa că modificăm legea.   

Sînt conștient că critica acestei OUG de abrograre a privilegiului auctorial în regim penitenciar a devenit foarte greu de făcut nu doar pentru că o susține Strada, ci și pentru că au sărit împotriva ei exact cei care au beneficiat de pe urma acestui abuz sau au făcut abuzul de drept posibil. Și totuși, cu riscul de a fi chelfănit oleacă chiar de cei alături de care, de fapt, mă aflu, încerc să ridic un pic de dubiu în privința ideii de a elimina răsplata muncii intelectuale concretizată într-o carte (științifică ori ba) din lista de lucruri bune pe care un deținut le poate face în propriu-i beneficiu. Firește, o spun din capul locului, nu vorbesc despre lucrări plagiate și nici despre lucrări scrise în 24 de ore. În opinia mea, orice încercare de fraudă de acest gen ar trebui să ducă la sporirea pedepsei condamnatului și nu la reducerea ei. Însă, mi se pare că ideea de a descuraja scrisul în penitenciare este nefericită. Dimpotrivă, mie mi se pare că scrisul ar trebui să fie parte obligatorie a ”terapiei” penitenciare din motive pe care nu am loc să le înșir aici, dar care sînt, sper, evidente pentru toată lumea.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate