Scopul filmelor regizorului austriac Michael Haneke este acela de a „decondiţiona“ spectatorul, folosind naraţiunea şi forma într-un mod care ar putea perturba ceea ce regizorul percepe a fi tropi comuni şi clişeistic repetaţi în cinematografia de masă şi zona sa de confort rezultată de aşteptare/livrare.

Subminarea acestor aşteptări creează în mod ideal un spectator mai activ şi mai conştient de sine, unul care devine conştient de aceste convenţii şi, ca urmare, se întreabă de ce aceste convenţii sunt atât de pasiv consumate şi plăcute. De-a lungul operei sale, Haneke adoptă această practică cu intenţia de a trezi vigilenţa privitorului faţă de propria sa pasivitate şi plăcere în consumarea violenţei filmice. Citiți mai multe pe muzicadefilm.com