Editura Evenimentul si Capital

MORȚI contra TAXA de CLAWBACK (1). ISTORIA SECRETĂ a unei afaceri de 350 milioane de euro

Industria Pharma, înger sau diavol? Înger, atunci când produsele ei salvează vieți, diavol, atunci când goana după profit înăbușă orice alt considerentrnFOTO: EVZ
Autor: | | 4 Comentarii | 8133 Vizualizari

De ce nu sunt medicamente în România? Aceasta este întrebarea care este pe buzele tuturor. De ce nu sunt bani este, însă, adevărata întrebare, cea din spatele primeia. Toți plătim asigurări de sănătate, dar ni se pare că banii se duc într-un sac fără fund, iar condițiile nu devin mai bune.

Nu sunt bani pentru că Statul este incapabil să gestioneze eficient modul în care-i distribuie? Sau Statul nu este capabil să ofere pacienților acces la tratamente eficiente din cauza complicității cu acei jucători care manevrează miliarde de euro și preferă să se joace cu viața oamenilor decât să-și diminueze profitul? Sunt câteva întrebări esențiale care necesită răspunsuri clare pe care le vom obține pe parcursul mai multor articole la care vom colabora cu Lucian Duță, fostul președinte al Casei Naționale de Asigurări. Acesta va încerca să ofere aceste răspunsuri pe baza experienței pe care a avut-o ca președinte al CNSAS. Prin articolele scrise în ultimii ani, prin campania „Medicul de Gardă” din Evenimentul zilei, am încercat să vă facem să conștientizați faptul că problemele apărute în ceea ce privește aprovizionarea cu medicamente sunt rezultatul unui conflict între statul român și producătorii de medicamente. În acest conflict sunt implicați foarte mulți bani și asistăm la un război pe care Statul pare să-l piardă în detrimentul pacienților.

Taxa de clawback, așa cum este ea aplicată în România, a reprezentat și reprezintă un element eficient de ținere în frâu a producătorilor de medicamente, care sunt nevoiți să trimită o parte din profitul lor direct către pacienți și reușește să echilibreze bugetul de sănătate. Fără această taxa de clawback sistemul de sănatate ar intra din nou în colaps, dar cifrele de afaceri ale producătorilor de medicamente s-ar dubla. În episodul de astăzi dedicat taxei de clawback veți vedea cum s-a introdus ea în România și ce eforturi s-au făcut pentru a o bloca.

Ceea ce veți citi mai jos reprezintă mărturia omului care a fost în ochiul uraganului, Lucian Duță, fostul președinte al CNAS.

LUCIAN DUȚĂ POVESTEȘTE:

Ni s-a inoculat ideea, care pare de bun simț, conform căreia consumul de medicamente trebuie să se încadreze în anumite limite. Întrebare este cum și ce faci ca să realizezi acest lucru. Pentru că medicii, pe bună dreptate, prescriu tratamentele pe care le consideră benefice pentru bolnav, fără să știe dacă statul are sau nu resurse și să acopere acest consum. Nu este treaba medicilor, ci a Statului.

2008, anul colapsului

Pentru a realiza acest obiectiv, este normal ca Statul să introducă o barieră de control, astfel încât să nu ne trezim că am consumat mai mult decât ne putem permite. Până în anul 2008, acest control se realiza într-un mod simplist, prin introducerea unui plafon de consum la farmacii.

Rezultatul era că la fiecare început de lună aveam pacienți care fugeau de la o farmacie la alta, în căutarea medicamentelor salvatoare. Uneori reușeau, alteori nu! Probleme majore pentru pacienți, dar bugetul de sănătate era stabil, în sensul în care atunci când se terminau banii, era restricționat și accesul la medicamente.

În anul 2008, în preajma campaniei electorale, ministrul Sănătății din guvernul Tăriceanu, Eugen Nicolaescu, a anunțat o mișcare uluitoare: a eliminat plafonul de la farmacie și nu a introdus niciun alt mecanism de control. Cu alte cuvinte, din motive strict politicianiste, a fost aruncată pe piață una din cele mai mârșave minciuni: pacienții pot avea acces neîngrădit la toate medicamentele, fără nicio grijă. Nu conta câți bani se cheltuiau!

A fost una dintre cele mai necruțătoare lovituri care s-au dat vreodată sistemului sanitar, cu consecințe aproape irecuperabile. O mișcare care ne-a împins pe marginea prăpastiei în anii următori.

Urma falimentul!

În decembrie 2009, am fost numit președintele CNAS. Imediat, am realizat dezastrul. Eram încă în perioada de euforie, imediat după câștigarea celui de-al doilea mandat al lui Traian Băsescu și nu știam cui sau dacă trebuie să atrag atenția asupra magnitudinii dezastrului.

În cifre seci, adevărul era acesta: un gol de finanțare la capitolul medicamente echivalent cu aproximativ 750 milioane €.

În această ecuație, am preluat conducerea CNAS și a trebuit să găsesc soluții rapide până în luna ianuarie când se construia noul buget.

Nu mai intru în toate detaliile tehnice, dar trebuie înțeles un element foarte important: din acel moment s-au alocat mai puțin bani la spitale și mai mulți la medicamente.

Poate cineva se va întreba cum fost posibil ca în 2008 să nu ai nicio datorie, iar la sfârșitul anului 2009 să fii practic în faliment. Explicația este relativ simplă. Renunțarea de către Eugen Nicolaescu la elementul de control, din motive abjecte și mincinoase, a lăsat posibilitatea producătorilor de medicamente să-și crească cifra de afaceri într-un mod aberant.

În strânsă relație cu medicii prescriptori, practic au stimulat consumul în mod nejustificat reușind ca într-un an de criză să-și crească cifra de afaceri cu aproximativ 80 la sută. Practic, sistemul de sănătate în anul 2010 era deja falimentar. Totul, din cauza unei escrocherii politice.

Lucian Duță, fost președinte al CNAS, spune adevăruri ascunse cu grijă în dosul intereselor de sute de milioane de euro anual ale industriei producătorilor de medicamente FOTO: EVZ

Doi factori care au schimbat totul: FMI și președintele Traian Băsescu

După cum vă amintiți, în anul 2010 am semnat pentru România acordul cu FMI. Încă de la primele întâlniri Jeffrey Franks a pus punctul pe „i”, insistând asupra problemelor care existau și, pe bună dreptate, s-a făcut observația că dacă nu luăm măsuri urgente, datoriile CNAS către piața pharma vor crește alarmant și necontrolat.

Soluția salvatoare

Cu alte cuvinte, CNAS era una din principalele surse de impredictibilitate, iar lucrurile au degenerat brusc.

Sunt sunat de la Cotroceni. De către consilierul pe probleme de sănătate al președintelui și mi se spune că trebuie să găsesc soluții urgent. Datoriile ajunseseră aproape de 1 miliard euro, iar FMI amenința că nu vor mai da liber la următoarele tranșe, până când nu vom găsi soluții de stabilizare a deficitului de finanțare de la CNAS.

M-am dus la sediu CNAS. Am convocat o ședință de urgență cu puținii oameni care înțelegeau problema. În urma consultărilor se degajau trei soluții posibile prin care statul român să-și recapete controlul asupra consumului de medicamente:

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate