Editura Evenimentul si Capital

Cum a devenit moartea Regelui Mihai prilej de campanie pentru ca Iohannis să obţină al doilea mandat. România lui Cristoiu

Autor: | | 20 Comentarii | 6149 Vizualizari

În pregătirea numărului pe ianuarie al revistei Historia, am avut o discuție cu colegii mei de redacție. Mi s-a confirmat, cu acest prilej, un adevăr semnalat de niște camarazi de sală de lectură la BAR: Numărul pe decembrie 2017, conținînd un dosar despre Regele Mihai, semnalat de fotografia lui Mihai I, deasupra titlului, Ultimul nostru Rege (redacția propusese Ultimul Rege, dar eu am zis să punem, Ultimul nostru Rege, că e mai cald), a dispărut din chioșcuri.

Managementul de la Holdingul Adevărul lucrează la o suplimentare de tiraj. Succesul numărului dedicat Regelui m-a surprins.

Sincer să fiu, nu mă așteptam la așa ceva, mai ales că-l făcusem în viteză: moartea Regelui ne-a prins tocmai cînd aveam gata de tipar numărul obișnuit pe decembrie 2017, pentru care pregătisem dosarul întocmit de mine sub titlul Sărbătorile religioase – punct culminant în Propaganda Războiului Sfînt din Est.

Un dosar pe care l-am reprogramat pentru ianuarie 2018, interesant printre altele și pentru că trece în revistă felul în care preoții militari făceau să fie sărbătorite pe Frontul de Est, în tranșee, Crăciunul, Paștele, Boboteaza, dar și Sfîntul Ion, ziua de nume a Mareșalului.

De regulă nu mă înșel cînd e vorba de interesul publicului cititor.

De ce mă înșelasem în cazul Regelui Mihai? Mă gîndisem că, la concurență cu televiziunile, cu site-urile cotidiene, un lunar avea să pară publicului cititor o publicație în plus care se ocupa de personalitatea lui Mihai I.

Nu luasem în calcul interesul pentru abordarea temeinică, din perspectivă istorică a Regelui Mihai, în contrast cu abordarea de telenovelă, dominată de lăcrimarea facilă.

În același timp, nu mă gîndisem că atmosfera creată de politicieni și Presă va lua proporțiile unei tragedii naționale, întrecînd-o pe cea a pierderii Basarabiei și a Ardealului de Nord.

Nu întîmplător spun, atmosfera creată și nu atmosfera reală.

A avut emoția colectivă proporțiile date de media, proporții împinse pînă la imaginea lupilor smiorcăindu-se și a iepurilor bătînd din lăbuțe și strigînd, în cor cu vulpile, „Monarhia salvează România”!?

Nu pot da un răspuns precis. O experiență de 27 de ani de democrație m-a învățat că nu totdeauna ceea ce în cercul strîmt al nomenklaturii democratice pare a fi o realitate națională e și o realitate la nivelul întregii țări.

Mai ales că n-avem nici un sondaj de opinie (în alte locuri ale lumii, în care institutele de sondare a opiniei publice nu sînt niște florărese cu ziua ale diferitelor partide, s-ar fi făcut imediat sondaje) despre trăirile imensei majorități a românilor.

Sinceră în proporțiile sale naționale sau amplificată artificial de politicieni și de jurnaliști, atmosfera din săptămîna funeraliilor i-a făcut pe unii să profețească reinstaurarea Monarhiei în România.

Temelia profeției a fost dată de concentrarea întregii campanii pe ceea ce am numit într-un număr anterior contrapunerea Monarhului Înțelept, clasei politice corupte.

Putem paria însă din această campanie că principalul cîștigător al atmosferei de emoție națională a fost Monarhia? Nu cred.

După vizita din aprilie 1992, văzînd milionul de români buluciți să-l vadă pe Rege, am fost convins că în zilele următoare va fi reinstaurată monarhia. Un FSN-ist mult mai deștept decît toți PSD-iștii de azi la un loc m-a avertizat, deși mă dușmăneam cu partidul lui Iliescu, c-a fost vorba doar de curiozitate. După triumful regal din aprilie 1992, în România nu s-a întîmplat nimic deosebit în afara faptului că, în toamna lui 1992, Ion Iliescu a cîștigat alegerile în numele PDSR, un partid abia înființat, iar PDSR a parvenit la Guvernare. Au urmat patru ani de Iliescism și nu de Monarhism. Mai mult, în toamna lui 1996, cînd a fost acuzat de PDSR că a promis undeva în America, în timpul unei vizite, instalarea monarhiei dacă ajunge președinte, pentru a cîștiga alegerile din 1996, candidatul CDR, Emil Constantinescu, s-a luptat din greu să dezmintă informația, jurînd pe republică.

Ar fi acesta un argument în sprijinul bănuielii că nu Monarhia a cîștigat din campania: Regelui – tot respectul, Clasei politice – tot disprețul. Un altul se referă la forțele care au întreținut atmosfera de transformare a Regelui Mihai în Salvatorul care putea fi.

Așa cum am mai scris, starea de excepție din săptămîna funeraliilor a fost întreținută de media. Și dacă mă uit mai cu atenție, nu de media în totalitate, ci doar de o parte, acea parte suspectată de legături cu Serviciile. Plecînd de la implicarea nesăbuită a TVR (postul public a dus și duce o campanie violentă promonarhie într-o țară consfințită de Constituție drept Republică), mulți au invocat o implicare a PSD în crearea atmosferei de excepție.

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro
Loading...

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate