Ileana suferise de plămâni de când se știa. O tuberculoză violentă, apărută din senin pe la șase ani, aproape că o împinsese pe marginea mormântului. O copilărie plină de lipsuri, o cameră întunecată și umedă contribuiseră, din plin, la șubrezirea sănătații ei. Și, de parcă n-ar fi fost de ajuns, era și urâtă ca naiba, slabă și uscată ca o insectă.

Parcă boala se înrăise și profitase din plin de urâțenia fetei, transformând-o într-un schelet uman cu gura veșnic îngropată în batistă. Tușea mult, adânc și enervant, a colivă și a parastas. Se trăgea dintr-un neam de tuberculoși ce supraviețuiseră spectaculos de mult cât să se înmulțească .

- A dracu, mă-ta, soi rezistent! Te-a dus pe picioare și te-a hrănit ea știe cu ce că era numai piele și os în timpul sarcinii. La naștere ai avut aproape trei kile, îi spunea taic-su.

Ileana îl asculta gânditoare, tușind și trăgând cu sete dintr-o țigară. Sătulă de viața nepermis de lungă a părinților, aștepta ca boala să-i ia odată și să-i aducă liniștea. Avea 25 de ani și lucra într-un atelier de mobilă, ca vânzătoare. Veștejită, ca frunzele copacilor toamna, ascundea sub masca tinereții un trup condamnat la durere și suferință.

Din nu știu ce motive, nu figura în evidențele niciunui spital de tuberculoși, astfel că, de tratament nici nu putea fi vorba.

-Ileano, du-te la doctor cu tusea ta că ne-ai înnebunit pe toți, îi strigau colegii.

- Am fost, da n-au leac pentru mine. Stați liniștiți că nu sunt contagioasă.

Prima s-a prăpădit maică-sa, iar la nici un an și taică-su. Nu prea avea cine să-i plângă, pentru că, din pricina bolii, lumea îi ocolea. Ileana, care suportase cu răbdare acest sfârșit, tocmai moștenise un apartament cu trei camere și o mașină. Se putea gândi la măritiș.

Când au aflat colegii de la muncă de pricopseala fetei, au început s-o privească altfel. Tot urât, dar cu interes. Ileana fusese un copil cam prostuț, iar această calitate rezistase trecerii timpului. Așa că s-a înmuiat la prima invitație la film și la prima întâlnire.

- Am două bilete deseară, vii cu mine? A întrebat-o Victor, unul dintre băieții care încărcau mobila în camioane.

- Cine eu? Hai că vin.

Nefericită alegere să duci un tuberculos într-un cinematograf. Toată liniștea a fost tulburată de accese de tuse ce prevesteau apocalipsa.

-Du-te la doctor!

-Ieși afară,bolnavo!

-Aici e film, nu spital! Strigau agasați spectatorii.

Au ieșit după 30 de minute, goniți de protestul oamenilor.

-Îmi pare rău că din cauza mea n-ai putut vedea filmul.

-Nu-ți face griji, mă sperie mai mult sănătatea ta.Ai fost la doctor?

-Fumez prea mult, s-a scuzat Ileana.

În seara aia n-au putut să se sărute. A luat-o de nevastă mânat, firește, de dorința de a avea o casă și o mașină cu orice preț. Ileana s-a bucurat și a acceptat imediat.

Au trecut șase luni de când era soția lui Victor, când a primit prima palmă. Tușise în timpul unui meci de fotbal, exact în momentul în care comentatorul se bucura de marcarea unui gol.

- Cristoșii mă-tii de proastă, că mai bine ai crăpa odată.

Ileana se încăpățâna să trăiască, că doar avea gene bune.Dacă tubercoloza nu o doborâse, cu atât mai puțin loviturile bărbatului nu o slăbeau. Au stat căsătoriți șapte ani. Victor își făcuse o amantă pe care nu o aducea acasă doar de frică să n-o îmbolnăvească.

Ileana știa și accepta infidelitățile lui, mai degrabă gândindu-se că dacă îl părăsea n-avea cine s-o mai îngroape. Iar Victor, convins fiind că în mai puțin de un an va rămâne văduv, își amăgea amanta că o va lua de nevastă și vor trăi fericiți în casa Ilenei.

Ea, biata bolnavă, auzise toate planurile astea și parcă nu-i venea să treacă pe lumea cealaltă.

-Simt cum îmi numără zilele, se văita unei colege. Să dea Domnul să trăiesc să le mănânc coliva la amândoi.

-Chiar nu te înțeleg de ce nu-l dai afară din casă.

Fața Ilenei se transforma cu fiecare zi. Parcă purta un voal de suferință ce prevestea doliul propriei morți. Ce ciudă îi era că trebuie să moară.

-Victore, sper să ajungi în iad, când eu n-oi mai fi!

-Lasă tu grija mea și concentrează-te pe ce ai de făcut.

Cât o dureau vorbele lui. Nici măcar nu se mai ascundea. Aștepta să moară cum aștepți vacanța de vară- cu bucurie și nerăbdare.

Într-o zi, aproape de ora închiderii, Ileana a primit un pachet.

- De la cine e cutia asta? A întrebat mirată.

- A adus-o curierul, desfă-o să vedem ce-i înăuntru.

Primise o sticluță ce părea a fi un medicament și un bilețel – acest sirop te va face bine. Ai încredere în mine, sunt doctor. Bea câte o lingură de trei ori pe zi. Te-am văzut zilele trecute cum tușeai și mi s-a făcut milă de tine. Cu prietenie – doctor Vasile Ionescu.

Ileana a luat sticluța și a băgat-o în geantă. A ieșit în stradă și, în drum spre casă a fumat cinci țigări. Îi plăcea să meargă pe jos și să tragă adând în piept căldura și fumul plăcut al tutunului. Și-a amintit că trebuie să se grăbească, aveau musafiri. Sora lui Victor venise în vizită câteva zile.

-Ai întârzit, a certat-o bărbatul. Hai să mâncăm ceva.

-Bună, cumnată, mă spăl și vin să te îmbrățișez.

Mă spăl însemna mă duc să trag o țigară. Când s-a întors era galbenă ca ceara de la lumânare. S-a așezat la masă și a început să cotrobăie prin geantă.

- Ce tot cauți?

- Am primit azi un medicament pentru tuse.

A înghițit fără să clipească jumătate de sticlă. Ca din senin, a apucat-o o tuse convulsivă ce s-a terminat cu spume la gură.

- Ileana, ești bine?se agita cumnată-sa.

- Mor, urla bolnava, simt că mă sufoc.

A murit cu mâncarea în farfurie. Victor a sunat la salvare, care a venit doar ca să constate decesul. Nimeni nu părea surprins, fusese o moarte așteptată. Rezultatele toxicologice realizate în urma autopsiei au dat peste cap liniștea tuturor – Ileana fusese otrăvită cu o substanță foarte puternică, folosită la omorârea dăunătorilor.

S-a deschis un dosar penal.Soțul și cumnata victimei au povestit tot ce văzuseră. Ileana băuse un medicament și murise. Colega de serviciu elucidase misterul sticluței neinscripționate, amintindu-și că un curier adusese o cutie cu un medicament și un bilețel.

- Știți dacă a păstrat bilețelul?

- Parcă țin minte că l-a băgat în geantă.

 Într-adevăr, biletul a fost găsit, dar doctorul care îl semnase nu exista. Toți cei din cercul de suspecți au fost puși să dea probe de scris, pentru a vedea care din ei scrisese bilețelul. Anchetatorii au aflat că Victor avea o amantă astfel că, cei doi, au devenit principalii suspecți.

- De doi ani mă tot mințea că mă ia de nevastă. Da eu i-am zis să divorțeze, nu s-o omoare.

Victor s-a jurat că n-avea nimic de-a face cu crima, dar, la percheziție, printre hainele lui, s-au găsit mai multe lucruri îmbibate cu otrava care o omorâse pe Ileana.

- Ce om întreg la cap își lasă hainele murdare în șifonier? Se întreba un polițist.

- Te-ai uitat la prea multe filme, l-a întrerupt procurorul. Treaba e clară – bărbatu-său a omorât-o ca să scape mai repede de ea.

Victor și amanta lui au fost arestați. Deși expertiza grafoscopică spunea foarte clar că niciunul dintre ei nu scrisese biletul, au stat arestați preventiv câteva luni. Într-un final, le-au dat drumul, din lipsă de probe. Dosarul a fost lăsat în uitare, până când noi indicii aveau să facă lumină.

Un procuror nou a preluat ancheta și nu s-a liniștit până nu a descoperit criminalul. A luat totul de la zero – boala Ilenei, istoricul ei medical, familial. A descoperit că femeia fusese internată de mai multe ori la psihiatrie, prezentând grave tulburări de comportament. Tuberculoza, agresivitatea soțului, infidelitatea lui, durerea, umilința, contribuiseră din plin la strivirea personalității ei. Doctorii care o examinaseră aminteau în scrisorile medicale de tendințe suicidale ale pacientei, suprimate doar de dorința de răzbunare împotriva soțului.

Singura prietenă a Ilenei i-a mărturisit procurorului că victima aștepta să moară, boala fiind în stadiu terminal, dar nu voia în ruptul capului ca Victor și amanta lui să profite de asta. Așa că și-a jurat că îi va face să plătească.

A reușit să cumpere otrava și a turnat-o pe câteva din hainele lui Victor, ca să-l acuze. Ca regulă,soțul e primul bănuit. După care a scris acel bilet și l-a pus lângă sticluța cu otravă. Nimeni nu s-a gândit să compare scrisul de pe bilet cu cel al victimei. Părea credibil tot scenariul creat de ea – un soț infidel și nerăbdător, decide să-și omoare soția ca să poată trăi în liniște cu amanta.

Cât sânge rece să îți înscenezi propria moarte, câtă suferință trebuie să fii adunat femeia asta de a născocit un asemenea plan. Sfârșitul anchetei a șocat pe toată lumea – sinucidere.