Editura Evenimentul si Capital

Moartea vine și prin curier. Viața la curte

Autor: | | 0 Comentarii | 4554 Vizualizari

Ileana suferise de plămâni de când se știa. O tuberculoză violentă, apărută din senin pe la șase ani, aproape că o împinsese pe marginea mormântului. O copilărie plină de lipsuri, o cameră întunecată și umedă contribuiseră, din plin, la șubrezirea sănătații ei. Și, de parcă n-ar fi fost de ajuns, era și urâtă ca naiba, slabă și uscată ca o insectă.

Parcă boala se înrăise și profitase din plin de urâțenia fetei, transformând-o într-un schelet uman cu gura veșnic îngropată în batistă. Tușea mult, adânc și enervant, a colivă și a parastas. Se trăgea dintr-un neam de tuberculoși ce supraviețuiseră spectaculos de mult cât să se înmulțească .

- A dracu, mă-ta, soi rezistent! Te-a dus pe picioare și te-a hrănit ea știe cu ce că era numai piele și os în timpul sarcinii. La naștere ai avut aproape trei kile, îi spunea taic-su.

Ileana îl asculta gânditoare, tușind și trăgând cu sete dintr-o țigară. Sătulă de viața nepermis de lungă a părinților, aștepta ca boala să-i ia odată și să-i aducă liniștea. Avea 25 de ani și lucra într-un atelier de mobilă, ca vânzătoare. Veștejită, ca frunzele copacilor toamna, ascundea sub masca tinereții un trup condamnat la durere și suferință.

Din nu știu ce motive, nu figura în evidențele niciunui spital de tuberculoși, astfel că, de tratament nici nu putea fi vorba.

-Ileano, du-te la doctor cu tusea ta că ne-ai înnebunit pe toți, îi strigau colegii.

- Am fost, da n-au leac pentru mine. Stați liniștiți că nu sunt contagioasă.

Prima s-a prăpădit maică-sa, iar la nici un an și taică-su. Nu prea avea cine să-i plângă, pentru că, din pricina bolii, lumea îi ocolea. Ileana, care suportase cu răbdare acest sfârșit, tocmai moștenise un apartament cu trei camere și o mașină. Se putea gândi la măritiș.

Când au aflat colegii de la muncă de pricopseala fetei, au început s-o privească altfel. Tot urât, dar cu interes. Ileana fusese un copil cam prostuț, iar această calitate rezistase trecerii timpului. Așa că s-a înmuiat la prima invitație la film și la prima întâlnire.

- Am două bilete deseară, vii cu mine? A întrebat-o Victor, unul dintre băieții care încărcau mobila în camioane.

- Cine eu? Hai că vin.

Nefericită alegere să duci un tuberculos într-un cinematograf. Toată liniștea a fost tulburată de accese de tuse ce prevesteau apocalipsa.

-Du-te la doctor!

-Ieși afară,bolnavo!

-Aici e film, nu spital! Strigau agasați spectatorii.

Au ieșit după 30 de minute, goniți de protestul oamenilor.

-Îmi pare rău că din cauza mea n-ai putut vedea filmul.

-Nu-ți face griji, mă sperie mai mult sănătatea ta.Ai fost la doctor?

-Fumez prea mult, s-a scuzat Ileana.

În seara aia n-au putut să se sărute. A luat-o de nevastă mânat, firește, de dorința de a avea o casă și o mașină cu orice preț. Ileana s-a bucurat și a acceptat imediat.

Au trecut șase luni de când era soția lui Victor, când a primit prima palmă. Tușise în timpul unui meci de fotbal, exact în momentul în care comentatorul se bucura de marcarea unui gol.

- Cristoșii mă-tii de proastă, că mai bine ai crăpa odată.

Ileana se încăpățâna să trăiască, că doar avea gene bune.Dacă tubercoloza nu o doborâse, cu atât mai puțin loviturile bărbatului nu o slăbeau. Au stat căsătoriți șapte ani. Victor își făcuse o amantă pe care nu o aducea acasă doar de frică să n-o îmbolnăvească.

Ileana știa și accepta infidelitățile lui, mai degrabă gândindu-se că dacă îl părăsea n-avea cine s-o mai îngroape. Iar Victor, convins fiind că în mai puțin de un an va rămâne văduv, își amăgea amanta că o va lua de nevastă și vor trăi fericiți în casa Ilenei.

Ea, biata bolnavă, auzise toate planurile astea și parcă nu-i venea să treacă pe lumea cealaltă.

-Simt cum îmi numără zilele, se văita unei colege. Să dea Domnul să trăiesc să le mănânc coliva la amândoi.

-Chiar nu te înțeleg de ce nu-l dai afară din casă.

Fața Ilenei se transforma cu fiecare zi. Parcă purta un voal de suferință ce prevestea doliul propriei morți. Ce ciudă îi era că trebuie să moară.

-Victore, sper să ajungi în iad, când eu n-oi mai fi!

-Lasă tu grija mea și concentrează-te pe ce ai de făcut.

Cât o dureau vorbele lui. Nici măcar nu se mai ascundea. Aștepta să moară cum aștepți vacanța de vară- cu bucurie și nerăbdare.

Într-o zi, aproape de ora închiderii, Ileana a primit un pachet.

- De la cine e cutia asta? A întrebat mirată.

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Invitaţii evz

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate

X