Cât de curând va apărea pe piață, la Editura Humanitas, Jurnalul scriitorului Mircea Cărtărescu. Mai jos, un fragment edificator
„«Sunt tot mai visător în privinţa chipului meu în oglindă. De un an-doi mă schimb, peste faţa nobilă a tatălui meu, purtată de mine samavolnic, ca şi numele pe care i l-am furat, prinde rădăcini şi se ridică din rezervorul genetic faţa asiatică, tătărească, faţa de stepă imemorială a mamei, a fraţilor şi surorilor ei, de asemenea a mamei lor pe care-o ştiu doar dintr-o poză străveche: locuitori ai tundrei nesfârşite. Am de două-trei decenii ochii arşi şi scurşi, ce exprimă doar spaimă şi uimire naivă, ai ţăranilor munteni, ai ălora dă pă la Dârvari, dă pă la Ciorogârla, dar acum până şi ochii lor par recenţi, aproape moderni pe lângă noile mele pleoape alungite, cu nictitantă, sprâncene crunte, fălci ce încep să-mi cadă ca ale unui agatârș bătrân şi neclintit în vânturile câmpului. Faţa mi-a-nţepenit într-o gravitate care nu-i a mea, când privesc într-o parte mă-ntorc cu totul, ca lupii, râsul meu nu mai e râs, frazele le spun într-o limbă ce nu mai poate fi înţeleasă, ci doar studiată. M-am tras spre Caspica, aşa cum o arată şi grupa mea de sânge. Curând, ochii mei, care se schimbă fără voia mea, nu vor mai exprima decât o deznădejde politicoasă. Vor fi ochi de bătrân, aceiaşi la iliri şi la egipteni, la femei şi la bărbaţi, la bogaţi şi la săraci, căci bătrâneţea e ecumenică la fel ca mântuirea.” Din Jurnal, la care fac corecturi zilele astea”, a menționat Mircea Cărtărescu pe contul personal de Facebook.
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
07:42 - O lege nouă perversă
