Editura Evenimentul si Capital

Mihai Cârciog și Ion Cristoiu, patronul și inventatorul unui ziar cum n-a mai fost | Amintiri despre apariția și farmecul celor 25 de ani de ”Evenimentul Zilei”

Autor: | | 1 Comentarii | 5640 Vizualizari

Imediat dupa Revoluție, dar imediat, două chestii au explodat în România: comerțul cu lucruri de tot felul și presa. Mihai Cârciog și Ion Cristoiu s-au apucat de presa, adică la ce se pricepeau.

S-au întâlnit la „Expres”, saptamânal fondat de Mihai Cârciog și Cornel Nistorescu, apoi Cristoiu a plecat la „Zig-Zag”. Nu plecase degeaba. În vara lui 1990, „Zig-Zag” -ul lui Cristoiu vindea spre 700.000 de exemplare săptămânal. Într-un moment delicat, Cârciog l-a „pândit” pe Cristoiu și i-a dat pe mână „Expres Magazin”. Rezultatul a fost același. În scurt timp, „Expres Magazin” a devenit cel mai bine vândut săptămânal.

La început a fost „Expres Magazin”

Cam prin primavara lui 1992, pe holurile hardughiei de cladiri de pe Calea Victoriei, care adapostise sediul Ministerului Industriei Constructoare de Mașini, și în care se cocea „Expres Magazin”, a început sa pluteasca vestea despre noul ziar. Tot cam pe atunci, Mirel Curea și Marius Petrescu au plecat la „Viitorul românesc”, ziarul liberalilor, păstorit de Dinu Patriciu, într-un soi de deprindere a muncii la un cotidian. Azi i-am fi zis „training”. Pe vremea aia însa, mai foloseam expresii românești.

Primul număr a apărut într-o zi de luni. Luni, 22 iunie 1992. Duminică, pe 21, s-a lucrat la foc continuu, de pe la 9. Pe la prânz s-a ivit o problema cu unul dintre tehnoredactori.

O ceartă plecată din orgolii, oho, ce se mai purtau astea, și omul a zis că renunță. La ședința de după amiază, Mihai Cârciog l-a sunat pe Ion Cristoiu. Redactorii șefi adjuncți și șefii de secții, eu eram șef la sport, strânși în semicerc în biroul cu uși duble captușite în vișiniu, am asistat la dialogul telefonic. Ion Cristoiu a pus receptorul jos și ne-a dat o veste care ne-a năucit în plină vară: „Am rezolvat și cu tehnoredactorul. Vine Mihai și face el doua pagini”. Ha?

Cel caruia veteranii presei își permiteau să-i spuna „Jack” nu glumise. La ceva timp după ce am ieșit din ședință a aparut Mihai Cârciog. Cu un sacou subțire aruncat peste umeri a intrat cu statura lui impunatoare în biroul secretarilor de redacție, a cerut machete, riglă și creion și s-a pus pe treabă. A mers inclusiv la linotip și în boxele unde coloanele de plumb se strângeau în rame, iar tipografii strigau din toți rărunchii: „calandruuuuuu!”.

Sunt puțini cei care își mai aduc aminte, dar Mihai Cârciog a fost, pe timpul lui Ceaușescu tehnoredactor la Viața românească. Așa se explică faptul ca știa să macheteze un ziar. Mi-am amintit și atunci, dar ți acum, o fază din celebra emisiune „Veniți cu noi pe programul 2”, realizată de Mihai Tatulici pe TVR 2. Mihai Cârciog era unul dintre invitați. Într-o declarație înregistrată, Ion Cristoiu spusese că „Mihai Cârciog este un patron de tip comunist”.

Îl defineau grija față de angajați și generoziate. Ca și Cristoiu, Mihai Cârciog a fost un vizionar. A crezut în ziare și în ziariști. Acum câțiva ani, la plecarea sa definitivă, Doru Bușcu a scris, în „Cațavencii”, ceva de genul „două lucruri n-a refuzat Mihai Cârciog vreodată: un whisky adevărat și un proiect bun de presă”.

Găina cu pui vii, piciorul înfrunzit și plomba care prindea radioul

Din când în când, simbriașii presei de propagandă pun placa obosită cu „găina care a născut pui vii”. Sigur că au fost și din astea. Și găina cu pui vii, și moldoveanul caruia când ploua îi înfrunzea piciorul de lemn, și omul disperat că din cauza unei plombe dentare îi rasuna în urechi postul local de radio, și nou-născutul care i-a zis mamei „mami, ce bine-mi pare să te cunosc!”. Câte și mai câte. Dar și astea au făcut parte din farmecul „Evenimentului zilei”.

„Evenimentul zilei” a fost ziarul pentru care difuzorii făceau coadă dimineața în holul corpului din dreapta al „Casei Scânteii”, a fost ziarul al carui tiraj Iliuța Naghi, directorul de distribuție, îl mărea cu câteva zeci de mii de exemplare printr-un singur telefon, ziarul care a dat jos miniștri și a înscăunat președinți.

În iarna lui 1993, la doar o jumatate de an de la înființarea „Bulinei roșii”, Ion Cristoiu a hotărât sa se faca și ediția de prânz. Adică „Bulina albastră”. Era să uit, sunt atâtea și atâtea, Cristoiu a inventat, prin toamna lui 1992, ceea ce ziarele din România vor adopta, timid, câțiva ani mai târziu: ediția a doua a unui cotidian.

Iar „Bulina albastră” s-a nascut și în urma unei realități: prea multe știri bune nu apucau să intre în ziarul de dimineață!

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EvZ 25 de ani

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate