Editura Evenimentul si Capital

Meșteșugul prieteniei

Autor: | | 0 Comentarii | 257 Vizualizari

Cam de pe la mijlocul unei narațiuni frisonante semnate de „nobeliantul” J.M.Coetzee, intitulate Copilăria lui Isus (ed. Humanitas, 2014, în traducerea admirabilă a Irinei Horea), am reținut acest pasaj: „Nu sunt făpturi ale memoriei. Copiii trăiesc în prezent, nu în trecut. De ce nu iei exemplu de la ei? În loc să aștepți transfigurarea, de ce nu încerci să fii din nou copil? ”. Citeam acest roman exact în ziua în care am pășit pragul galeriei Romane, unde este deschisă expoziția „Doi prieteni: Simion Crăciun şi Mihai Sârbulescu" (7 septembrie – 7 octombrie).

Este o expoziție care mi-a developat paradoxul formulat în acel citat. Pe care nu l-aș fi înțeles dacă nu urmăream felul în care doi artiști, atât de diferiți au statornicit o prietenie de pe vremea studenției, și care s-a întrerupt o dată cu moartea unuia dintre ei. Cea a lui Simion Crăciun, în primăvara lui 2013. Au fost colegi de facultate la catedra pictorului Marius Cilievici, și au parcurs împreună mai bine de trei decenii, iar din pictura lor se vede cât de diferiți erau, totuși. Diferența i-a apropiat; le-a sudat și permanentizat afinitățile, gusturile, aspirațiile.

Au absolvit facultatea în anul 1981, la scurtă vreme după devastatorul cutremur de pământ din primăvara lui 1977, iar acest amănunt nu este deloc de neglijat, pentru că întreaga societate românească s-a transfigurat atunci. Ceva profund s-a produs și în pofida înăspririi galopante a regimului socialist, lumea se închidea în sine tot mai mult, mai ermetic, mai de negrăit. Se vorbea în șoaptă mai mult. La telefon conversațiile deveneau criptice, corespondența scrisă - parabolică, suprarealistă. În această atmosferă de suspiciune generalizată, de raționalizare a hranei, de cenzurare a spațiului public, de instaurare a beznei (fără iluminat stradal pe timpul nopții), pictura își căuta mijloace să existe, să se exprime ca pictură. Unii dintre pictorii vremii, și nu vorbim aici de cei mai mulți, care erau angajați ideologic, social, doctrinar, pecuniar, încercau tot soiul de tertipuri și șiretlicuri pentru a se strecura printre „colțurile ascuțite” ale sistemului, și a păstra astfel o oarecare libertate. Ultimul deceniu al comunismului în România a fost esențialmente anaerob și vulgar. Desigur, procesele și disparițiile umane de altă dată nu mai erau frecvente, dar nici nu au dispărut cu totul ca fenomene. Viața oricui era la vedere, urmărită și supreavegheată: de la muncitor la profesor și demnitar al statului. Nimeni nu era trecut cu vederea, de acceea, orice discurs plastic era cântărit, analizat, aprobat. Tocmai de aceea, este încă un subiect de meditație apariția tocmai în acei ani turburi a unui grup de artiști care se reuneau la Tescani, și pictau deloc șovăielnic în deplină libertate. Din rândul acestora s-a născut și grupul Prolog, care a organizat, înainte de sărbătoarea Nașterii Domnului, prima lor expoziție în anul 1985. Din acest grup a făcut parte dintru început și Mihai Sârbulescu. Iar Simion Crăciun a fost prezent alături de Prolog de-abia în 1997, într-o mai amplă expoziție la galeria Catacomba, din București. Apoi, Crăciun a stat în străinătate, a călătorit.

Faptul că Sârbulescu era alături de Paul Gherasim – însuflețitorul grupului Prolog – nu știrbea nicidecum comuniunea celor doi, a celor vechi prieteni din epoca studenției. Se întâlneau cu frecvența unui metronom, dialogau, ascultau muzică, pictau împreună, aveau fiecare pasiunea picturii intimiste. Se iscă un nou paradox. Deși actul fizic al pictării se consumă în singurătate, față către față cu „subiectul” și suportul pe care acesta urmează să se transpună, dialogul despre funcția și „lucrarea” picturii, nu înceta între Sârbulescu și Crăciun, și acesta față către față.

Îi pasiona dintodeauna peisajul, florile, vegetația, linia orizontului, văzută sau intuită. Nu lipsește însă din lucrările lor nici figura umană, dar aceasta este „topită” în stihia naturii, nu e de capul ei. Nu e separată, nici decupată din mediul natural. Trăiește acolo, precum cuplul paradisiac.

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Invitaţii evz

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate