Bogdan Andreescu, managerul spitalului Colentina, care a fost demis de către Gabriela Firea, primarul Capitalei, continuă să fie susținut de către pacienții care au fost salvați de acesta sau colegii acestuia.
Paul Țanicui, unul dintre cei mai apreciați scriitori din prezent, și-a făcut publică susținerea față de fostul manager al spitalului Colentina și indignarea față de cei care au luat această decizie.
"Oameni care salvează vieți. Multe vieți
E al naibii de greu să scrii despre o mojicie. Parcă tot ce-ai scris până acum s-a comprimat într-un punct. Într-un punct și-o linie subțire pe care trebuie să stai, altfel buna ta intenție nu va face decât rău.
Ieri am aflat că Bogdan Andreescu a fost demis de la conducerea spitalului Colentina. Nu-l cunosc pe acest om într-atât cât să spun că suntem prieteni. L-am ascultat vorbindu-mi despre proiectele lui, despre terapia intensivă de nivel 1, despre secții noi de neurochirurgie, chirurgie spinală, chirurgie plastică, cardiologie intervențională, urologie, hematologie, reumatologie, oncologie, despre cercetare în genetică, pneumologie… I-am văzut pasiunea și dedicarea, încrederea (aproape oarbă) că toate acestea sunt realizabile. Și știți ce? Le-a făcut! Spitalul pe care el l-a manageriat până acum două săptămâni arată ca oricare alt spital cu renume de pe acestă planetă. Poți spune multe despre ”dileala” acestui tip de a transforma instituția pe care a condus-o, în portavionul USS Enterprise (CV-6)- vezi interviul dat in Evenimentul Zilei. Dar omul a avut o viziune. Un crez. A fost dedicat unei idei mărețe, de ce să n-o spunem… Despre disciplină, încredere, loialitate, camaraderie, bucuria de a face lucruri bune împreună. Și apropo de interviul pomenit- n-am văzut, n-am citit, nici măcar printre rânduri, vreo urmă de resentiment față de primarul Firea, cea care l-a demis pe bază de țeavă RADET care n-a funcționat…
Maică-mea a fost operată la sfârșitul anului trecut în spitalul Colentina de tumoare pe creier. De către doctoral Horațiu Ioani. O tumoare cât un cartof, așa mi s-a spus, poate nu întâmplător maică-mea arata ca o legumă înainte de operație. Azi mama mea s-a externat din spital. Pe picioarele ei. Mai greu, pentru că a stat aproape 70 de zile în pat, dar vie. Trăiește pentru că dr. Ioani a făcut minuni când nimeni nu mai credea în ele. Pentru că a fost tratată minunat de către doctorul Radu Tănăsescu și echipa lui, dr. Laura Dumitrescu și dr. Andreea Florea. Medici pe care Bogdan Andreescu i-a întors din drum (specializați în clinici occidentale) și i-a convins să rămână pe nava lui, în Stefan cel Mare.
Nu știu dacă trăim într-o țară kafkiană. Nu știu dacă absurdul a devenit un fapt atât de obișnuit încât nu-l mai luăm în seamă. Dar știu că e nedrept. E umilitor pentru noi ca ființe umane să fim tratați ca și cum n-am conta. E monstruos să ucizi un vis care salvează visuri. E o crimă, o spun cu toată responsabilitatea, să te descotorosești de un om, de oameni care țin în viață alți oameni.
Aș fi vrut să fiu un pic mai detașat în acest text. Aș fi vrut să nu mă prindă furia, dezgustul, nevoia de a sparge capete, acele capete. Aș fi vrut să le mulțumesc acestor oameni, în numele mamei mele, din tot sufletul, și să se înțeleagă că din tot sufletul. Acum, la final, mi-am dat seama că au făcut mai mult decât să-i salveze viața. E vorba de demnitate"
Recomandările noastre
