Eu nu-mi aduc aminte cu plăcere de defilările de 1 Mai. Ne obligau să mergem la astfel de manifestări și ne duceam prin rotație.
AUTOR: AUREL BULACU, artist și profesor de desen, fostul director al Liceului de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din București
În general, erau luaţi doar elevii care învăţau bine, iar pentru ei, această zi nu era deloc un motiv de bucurie. După ce că erau cei mai buni, îi mai și alergau, iar noi, profesorii, aveam grijă ca elevii să aplaude și să se poarte bine. E o perioadă tristă din viaţa mea, ca profesor. În plus, fiind zi liberă, şcolile erau închise, dar ne puneau, pe noi, profesorii, să facem gărzi. Practic, păzeam școlile de nimeni, că oricum erau închise. Am făcut gardă şi noaptea, în 1986, de 1 Mai, când, cu câteva zile înainte, fusese catastrofa de la Cernobîl. Îmi aduc aminte că m-a sunat noaptea la școală un colonel și mi-a dat ordin să închid toate geamurile.
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
