Dr. Cristina Trandafir, medic specialist în medicină de laborator la Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” este un profesionist care se lovește de suferința celor din jur în fiecare zi. Oamenii vin la INML plângându-și morții, iar ea găsește putere să aibă compasiune pentru fi ecare dintre ei.

Când ea s-a transformat din medic în aparținătorul mamei sale într-un spital important din Capitală, Dr. Trandafir a fost tratată de colegi la fel cum sunt tratați, în general, toți aparținătorii: umilitor, jignitor, indiferent.

De partea cealaltă a baricadei

Și-a dus mama într-o grabă disperată la spital, după ce femeia octogenară a suferit un atac vascular cerebral. „Azi nu am fost medic, am fost aparținător. Mama a făcut un accident vascular cerebral duminică. Are 89 de ani. Este internată la un spital universitar din București. Am mers s-o văd pe secţie după ora de vizită... Deh! Și eu muncesc undeva. Am cerut informații din fișa de observație, dar asistenta m-a refuzat politicos: nu are voie.

OK, înțeleg, respect regulile. Am căutat în continuare, am găsit medicul de gardă. Dr. G. vorbea la mobil. Am vorbit politicos, ca o fiică.

Am deranjat-o, a ridicat tonul, pur și simplu m-a dat afară. Nu era ocupată cu vreun pacient sau vreo internare. Parcă nu mai era om, ci un robot medical agresiv, care nu mai dă relații după ora 18.

M-au lăsat nervii și am început să plâng. Toți avem sau am avut părinți. Nu aveam nevoie de empatie, ci de informații. Nu le-am obținut. Am început să simt și să înțeleg de ce devin pacienții și aparținătorii agresivi, chiar violenții”.

Povestea a fost publicată de doctoriță pe un grup destinat medicilor, în speranța că ceilalți colegi vor înțelege și punctul de vedere al unui aparținător. Iar reacțiile au venit prompt.

Mulți colegi din lumea medicală ai angajatei INML București au aplaudat gestul de a face publică situația și de a încerca să îi convingă pe cei lipsiți de empatie că e loc de mai bine. Pe partea cealaltă a baricadei, alți medici i-au explicat colegei de la Medicină Legală că, uneori, oboseala unor gărzi lungi își pun amprenta asupra lor.

 

Reacțiile colegilor:

 

Mircea Lămurean, medic de familie

„Aici a fost vorba despre nesimțire. Nimic altceva. Aparținătorului chiar ești obligat să îi furnizezi informa ții. Cu atât mai mult unui coleg.”

 

Mihaela Bulborea, medic specialist pneumologie

„(...)Ar trebui sancționat, dacă nu mai faci față la locul de muncă sau în gardă te retragi, nu ai dreptul să fii ostil, cu atât mai mult cu un coleg, ce să mai zicem de un amărât. Mai ales că ești remunerat pentru munca prestată!”

 

Delia Dumitrescu, cadru medical

„Subscriu, Flavia Grosan! Îi doresc sănătate mamei doamnei doctor, dar îi reamintesc că în spital există un regulament intern. Aparținătorul, dacă dorește relații despre pacient, ar trebui să-și facă timp să discute cu medicul curant. Medicul de gardă are alte atribuții in gardă, și regulamentul nu-i permite să citească din foaia de observație fiecărui aparținător. El intervine doar dacă acel pacient se decompensează în cursul gărzii, face contravizită ca să vadă cazurile problemă și face internarile. Deci povestea asta este a unui medic care nu știe regulile în spital.

Doamna doctor, spuneți că este mama, nu credeți că merita să ajungeți, chiar daca aveți serviciu, să vor biți cu omul care cunoaște cel mai bine starea mamei dumneavoastră?”

 

Flavia Grosan, medic primar pneumolog

„Îmi pare rău, nu aveți dreptate. Postarea nu își are rostul. Și mie mi s-a întâmplat ca la ore din astea să fiu bosumflată și să refuz consultații inutile. Și să mai și râd prostește, la comandă, după o zi epuizantă, știind că am în față încă vreo 25 de ore. Propun să retrageți urgent postarea. Neelegant gest față de un coleg.”

 

Mariana Isak, medic specialist în recuperare medicală

„Avem voie să fim bosumflate acasă! Nu ne pune nimeni să râdem prostește, dar o informație și o vorba bună, mai ales unei colege, putem! Și cum spunea bătrânul Hipocrat: părinții colegilor mei sunt și părinții mei, îi voi trata cu respect!”