Editura Evenimentul si Capital

MĂRTURII CUTREMURĂTOARE în cazul Bodnariu. Tatăl E OBLIGAT să-i vadă zilnic pe cei care l-au despărțit de copiii săi

Marius Bodnariu a vorbit despre durerea sa cu realizatoarea TVR Irina Păcurariu
Autor: | | 4 Comentarii | 10138 Vizualizari

În Norvegia, pentru a deveni familie "surogat" este nevoie doar de studii economice. Sistemul „protectiv” poate decide și că cei mici s-au adaptat bine în noile familii şi ar fi o traumă să revină în familia naturală. Printre soluții se ia în calcul repatrierea

Barnervernet, sistemul social norvegian, pare a fi un imens colos unde nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Legile par construite ca să-i servească interesele, şi, indiferent de hotărârea tribunalului, dreptul de veto în cazul copiilor stă în mâna Barnervernet. În doar trei zile petrecute în Norvegia, Irina Păcurariu, realizatoarea documentarului „În numele copilului”, de la TVR, s-a străduit să pună cap la cap mersul lucrurilor în Ţară Fiordurilor. „Cât de periculoşi trebuie să fi fost nişte oameni că să se considere că nu au voie să îşi audă copiii în zilele lor de naştere (au fost trei aniversări în ianuarie) sau de Crăciun? Pe fetele de 7 şi 10 ani nu le-au văzut de 3 luni aproape, de când s-a luat decizia luării sub protecţie. Ce li se spune acelor copii despre părinţii lor adevăraţi? Ce li se explică băieţilor de 2 şi 4 ani care îşi întâlnesc doar mama din când în când, stau cu oameni străini, sunt condamnaţi să judece situaţii absurde? Părinţii pot vedea doar bebeluşul, de două ori/săptămâna, la Bergen, un oraş la 200 km, pe un teritoriu neutru”, comentează Irina Păcurariu. Repatrierea ar fi soluțiile în cazul Bodnariu? „Da, exista si acesta varianta ca tema de negociere. Repatrierea copiilor in Romania, la familia lui Marius. In cazul cand se va ajunge la acesta solutie bineinteles ca se vor veni si ei dupa copii”, spune Irina Păcurariu. 

O lege dură

Oficialii au fost zgârciţi cu informaţiile. Norvegia are interzisă prin lege dezvăluirile dintr-un dosar în curs de soluţionare şi există posibilitatea unor incriminări penale dacă persoane implicate în cercetări fac publice documente sau declaraţii din anchetă. „A fost delicat să spunem povestea. Pe de o parte, din toate informaţiile pe care le aveam de la Ministerul Afacerilor Externe ştiam că sunt în curs demersuri oficiale, complicate şi sensibile. Nu cred că cineva care judecă lucrurile în ansamblu îşi poate permite să adune tot felul de declaraţii, unele imposibil de verificat, doar de dragul unui senzaţional de conjunctură. Am plecat acolo cu câteva întâlniri confirmate şi ce am urmărit a fost să dăm celor care vor urmări reportajul şansă de a trage propriile concluzii. Cu cât reuşeam să îi facem pe Marius şi Ruth să fie mai naturali, să spună mai multe despre ei, despre copii şi viaţă lor împreună, nu neapărat în contextul tragediei şi cu cât îi cunoşteam prin ochii apropiaţilor, cu atât mai bine înţelegeam cum s-a ajuns la această drama”, explică jurnalistă TVR.

Părinţii surogat… doar cu studii economice

Extrem de sensibil, cazul Bodnariu a împărţit românii în două. Unii denunţă abuzul Barnevernet, alţii aruncă vina în spatele familiei. Oricine însă îşi doreşte să vadă la faţă "sistemului” care a dus la asemenea decizie: să împărţi cinci copii, dintre care unul de câteva luni, în trei case diferite. „I-am văzut şi ascultat timp de câteva ore pe oficialii norvegieni făcând un fel de prezentare generală a sistemului Barnevernet. Conturau o societate ideală, în care există grijă şi asistenţă pentru orice familie şi copil. Şi din partea regiunii Sogn og Fjordane şi din perspectiva municipalităţii Forde unde locuiesc Ruth şi Marius Bodnariu au fost expuse rapoarte (le şi am dealtfel) cu detalii şi date statistice. Nu am auzit însă niciodată cuvântul iubire în toate aceste discursuri. Am aflat însă că pentru a deveni familie "surogat" este nevoie de studii economice. De ce nu artistice, filologice sau de istorie. De ce economice? Ca să le comunici competent copiilor pe care îi ai în îngrijire la câte sute de km sunt de părinţii care i-au adus pe lume, sau cât de departe le sunt fraţii de sânge? Sau că să decizi cartezian că eşti destul de bun că să fii mama sau tată pentru copii care nu sunt şi nu vor fi niciodată ai tăi?”, spune Irina Păcurariu.

Chiar dacă au dreptate în instanță, părinţii se mai pot lovi de o problema. Dacă într-un an, doi, un recurs la caz dovedeşte că familia naturală fie nu era de fapt vinovată, fie s-a corectat şi nu mai are de ce să fie pedepsită şi îşi poate primi copii înapoi există varianta să nu li se dea de fapt copiii. Acelaşi sistem „protectiv” poate decide că cei mici s-au adaptată bine în noile familii şi că ar fi o trauma să revină în familiile naturală, aşa că nu se mai aprobă redarea lor părinţilor.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: EVZ Special

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate